fituicipregatite de mine. Si daca aveti timp vizitati un minut sponsorii nostri! Va multumesc ! SUCCES LA EXAMEN !
vineri, 16 aprilie 2010
Atentie ! Instructiuni !
In sfertul/jumatatea aia de ora de la competentele digitale, intrati pe acest site si va descarcati tutorialele pentru Office 2003, care sunt din pacate in engleza!,sau/si tutorial pentru crearea paginilor web/limbaj HTML, care este in romana. De asemenea mai gasiti si alte informatii. Tutorialele care le-ati descarcat le salvati in calculator, ar fi de preferat sa le ascundeti prin My documents sau ceva de genu ca sa nu le vada supraveghetorii! Apoi cand aveti nevoie de putin ajutor, intrati si verificati aceste
joi, 1 aprilie 2010
sâmbătă, 13 martie 2010
Crearea paginilor Web cu ajutorul limbajului HTML
Dati CLICK PE ACEST LINK pentru a descarca un tutorial pentru limbajul HTML.
http://www.Upload.RO.IM/upload/DOWNLOAD/a1fd81655/Crearea Paginilor Web cu Ajutorul Limbajului HTML.doc
World Wide Web- www
WORLD WIDE WEB
* Scurt istoric
WORLD WIDE WEB (sau mai simplu WEB sau WWW) este un context arhitectural pentru accesul la documente raspandite pe mii de masini din Internet , intre care exista legaturi In 5 ani a evoluat de la o aplicatie pentru transmiterea de date utile pentru fizica energiilor inalte la o aplicatie despre care milioane de oameni cred ca este Internetul. Popularitatea sa enorma se datoreaza faptului ca are o interfata grafica plina de culoare, usor de utilizat de catre utilizatori si in acelasi timp ofera o cantitate imensa de informatie despre orice subiect posibil
WEB-ul a aparut din necesitatea de a permite cercetatorilor raspanditi in lume sa colaboreze uytilizand colectii de rapoarte, planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate intr-o continua modificare. Propunerea initiala pentru crearea unei colectii de documente avand legaturi intre ele (WEB) a fost facuta de fizicianul Tim Berners-Lee, fizician la CERN, in martie 1989. Primul prototip (bazat pe text) era operational 18 luni mai tarziu. In decembrie 1991 s-a facut o demonstratie publica la conferinta Hypertext '91, in San Antonio, Texas. Actiunea a continuat in anul urmator, fiind incununata cu realizarea primei interfete grafica, Mosaic, in februarie 1993.
Mosaic a fost atat de popular incat un an mai tarziu autorul sau Mark Andreessen a parasit NCSA unde Mosaic-ul a fost dezvoltat, pentru a forma o noua companie, Netscape Communication Corp. care se ocupa de dezvoltarea de software pe WEB.
In 1994 CERN si MIT au semnat o intelegere de a forma consortiul WORLD WIDE WEB, organizatie care are ca obiectiv dezvoltarea WEB-ului, standardizarea protocoalelor si incurajarea interoperabilitatii intre site-uri. De atunci, sute de universitati si companii au intrat in consortiu. MIT coordoneaza partea americana a consortiului, in timp ce centrul de cercetari INRIA coordoneaza partea europeana. Desi exista foarte multe carti despre WEB, cel mai bun loc pentru gasirea unor informatii la zi despre el este (in mod natural) chiar WEB-ul. Pagina consortiului are adresa htttp://www.w3.org. Cititorii interesati vor gasi acolo legaturi la pagini care acopera toate documentele si activitatile consortiului.
* Descriere
Din punct de vedere al utilizatorului, WEB-ul se prezinta ca o colectie imensa de documente raspandite in toata lumea, numite pagini. Fiecare pagina poate sa contina legaturi (indicatori) la alte pagini, aflate oriunde in lume. Utilizatorii pot sa aleaga o legatura (de exemplu prin executia unui click) care ii va duce la pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la nesfarsit, fiind posibil sa se traverseze in acest mod sute de pagini legate intre ele. Despre paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hypetext.
Paginile Web sunt vizualizate pe calculatorul client cu ajutorul unui program special numit browser. La inceput, Web-ul consta numai din pagini de text, fara nici o imagine.
Odata cu aparitia primului browser Web grafic in anul 1993, Web-ul a inceput sa se impuna cu adevarat. Nu cu mult timp in urma, browserul Navigator al firmei Netscape era cel mai popular program de navigare, insa browser-ul Internet Explorer de la Microsoft ocupa in momentul de fata mai mult de jumatate din piata.
Programul de navigare aduce pagina ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute in text si afiseaza pagina, formatata corespunzator, pe ecran. Majoritatea paginilor de WEB incep cu titlu, contin informatii si se termina cu adresa de posta electronica a celui care mentine pagina. Sirurile de caractere care reprezinta legaturi la alte pagini se numesc hyperlegaturi, sunt afisate in mod diferit, fiind subliniate si/sau colorate cu o culoare speciala. Pentru a selecta o legatura, utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (utilizand mouse-ul sau sagetile de pe tastatura) si comanda selectia (cu ajutorul mouse-ul sau apasand tasta ENTER). Desi exista programe de navigare fara interfata grafica, ca de exemplu lynx, ele nu sunt atat de utilizate ca programele de navigare grafice.
Tehnologia folosita de Worl Wide Web este cea client–server, care presupune urmatoarele etape:
Un calculator (clientul) formuleaza o cerere
Cererea clientului este expediata unui server
Serverul analizeaza aceasta cerere, o executa, formuleaza raspunsul si il expediaza clientului
Clientul receptioneaza raspunsul la cererea solicitata .
* Scurt istoric
WORLD WIDE WEB (sau mai simplu WEB sau WWW) este un context arhitectural pentru accesul la documente raspandite pe mii de masini din Internet , intre care exista legaturi In 5 ani a evoluat de la o aplicatie pentru transmiterea de date utile pentru fizica energiilor inalte la o aplicatie despre care milioane de oameni cred ca este Internetul. Popularitatea sa enorma se datoreaza faptului ca are o interfata grafica plina de culoare, usor de utilizat de catre utilizatori si in acelasi timp ofera o cantitate imensa de informatie despre orice subiect posibil
WEB-ul a aparut din necesitatea de a permite cercetatorilor raspanditi in lume sa colaboreze uytilizand colectii de rapoarte, planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate intr-o continua modificare. Propunerea initiala pentru crearea unei colectii de documente avand legaturi intre ele (WEB) a fost facuta de fizicianul Tim Berners-Lee, fizician la CERN, in martie 1989. Primul prototip (bazat pe text) era operational 18 luni mai tarziu. In decembrie 1991 s-a facut o demonstratie publica la conferinta Hypertext '91, in San Antonio, Texas. Actiunea a continuat in anul urmator, fiind incununata cu realizarea primei interfete grafica, Mosaic, in februarie 1993.
Mosaic a fost atat de popular incat un an mai tarziu autorul sau Mark Andreessen a parasit NCSA unde Mosaic-ul a fost dezvoltat, pentru a forma o noua companie, Netscape Communication Corp. care se ocupa de dezvoltarea de software pe WEB.
In 1994 CERN si MIT au semnat o intelegere de a forma consortiul WORLD WIDE WEB, organizatie care are ca obiectiv dezvoltarea WEB-ului, standardizarea protocoalelor si incurajarea interoperabilitatii intre site-uri. De atunci, sute de universitati si companii au intrat in consortiu. MIT coordoneaza partea americana a consortiului, in timp ce centrul de cercetari INRIA coordoneaza partea europeana. Desi exista foarte multe carti despre WEB, cel mai bun loc pentru gasirea unor informatii la zi despre el este (in mod natural) chiar WEB-ul. Pagina consortiului are adresa htttp://www.w3.org. Cititorii interesati vor gasi acolo legaturi la pagini care acopera toate documentele si activitatile consortiului.
* Descriere
Din punct de vedere al utilizatorului, WEB-ul se prezinta ca o colectie imensa de documente raspandite in toata lumea, numite pagini. Fiecare pagina poate sa contina legaturi (indicatori) la alte pagini, aflate oriunde in lume. Utilizatorii pot sa aleaga o legatura (de exemplu prin executia unui click) care ii va duce la pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la nesfarsit, fiind posibil sa se traverseze in acest mod sute de pagini legate intre ele. Despre paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hypetext.
Paginile Web sunt vizualizate pe calculatorul client cu ajutorul unui program special numit browser. La inceput, Web-ul consta numai din pagini de text, fara nici o imagine.
Odata cu aparitia primului browser Web grafic in anul 1993, Web-ul a inceput sa se impuna cu adevarat. Nu cu mult timp in urma, browserul Navigator al firmei Netscape era cel mai popular program de navigare, insa browser-ul Internet Explorer de la Microsoft ocupa in momentul de fata mai mult de jumatate din piata.
Programul de navigare aduce pagina ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute in text si afiseaza pagina, formatata corespunzator, pe ecran. Majoritatea paginilor de WEB incep cu titlu, contin informatii si se termina cu adresa de posta electronica a celui care mentine pagina. Sirurile de caractere care reprezinta legaturi la alte pagini se numesc hyperlegaturi, sunt afisate in mod diferit, fiind subliniate si/sau colorate cu o culoare speciala. Pentru a selecta o legatura, utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (utilizand mouse-ul sau sagetile de pe tastatura) si comanda selectia (cu ajutorul mouse-ul sau apasand tasta ENTER). Desi exista programe de navigare fara interfata grafica, ca de exemplu lynx, ele nu sunt atat de utilizate ca programele de navigare grafice.
Tehnologia folosita de Worl Wide Web este cea client–server, care presupune urmatoarele etape:
Un calculator (clientul) formuleaza o cerere
Cererea clientului este expediata unui server
Serverul analizeaza aceasta cerere, o executa, formuleaza raspunsul si il expediaza clientului
Clientul receptioneaza raspunsul la cererea solicitata .
Procesoare(programe) de calcul tabelar
Prezentarea programului Excel.
Numele de foaie de calcul provine de la procedurile manuale din contabilitate care folosesc formulare de hârtie de mari dimensiuni liniate orizontal şi vertical sub formă tabelară. Utilizarea calculatorului a permis adăugarea la căsuţele din tabelele manuale, pe lângă valorile înscrise, a mecanismului de calcul pentru aceste valori, a specificaţiilor de afişare a valorilor, etc.
Altfel spus, foile de calcul electronice reprezintă o modalitate de organizare şi de gestionare a datelor, sub forma unor tabele ("tableur" în franceză, "spreadsheet" sau mai scurt "sheet" în engleză).
De-a lungul timpului au apărut mai multe aplicaţii care implementau această modalitate de lucru. Dintre cele cu cea mai mare răspândire sunt produsele software: LOTUS123 ale cărui prime variante rulau sub sistemul de operare MS-DOS şi EXCEL, care se execută sub controlul mediului Windows. Ulterior EXCEL a fost integrat de firma Microsoft în pachetul de programe OFFICE, care mai cuprinde şi alte aplicaţii: Word, Power Point, Access etc..
Concepte de bază.
Într-un tabel descris printr-o foaie de calcul este posibilă efectuarea următoarelor operaţii:
* memorarea datelor,
* actualizarea datelor memorate,
* organizarea datelor, prin operaţii de ordonare, selecţie, grupare
* realizarea de calcule pornind de la aceste date,
* vizualizarea rezultatelor, inclusiv prin reprezentări grafice definite pentru datele din tabele.
Aplicaţia EXCEL organizează datele în următoarele structuri de date:
Foaia de lucru (workseet), care reprezintă un singur tabel cu mai multe linii şi coloane. Unitatea elementară adresabilă din tabel este celula, aflată la intersecţia unei linii cu o coloană. O celulă poate conţine date sau expresii de calcul. Implicit, o foaie de calcul conţine 28=256 coloane (de la A la IV) şi 214=16384 linii (de la 1 la valoarea maximă)
Agenda de lucru (workbook), care este o colecţie de foi de lucru care conţine implicit 6 foi de calcul dar poate avea până la maximum 256 foi de calcul. O sesiune EXCEL poate gestiona simultan mai multe agende de lucru; lista tuturor agendelor de lucru deschise la un moment dat este afişată în meniul Window; un fişier cu extensia .XLS memorează o agendă de lucru şi reprezintă unitatea adresabilă la nivelul sistemului de operare.
Fereastra de aplicaţie Excel are butoanele standard ale unei ferestre Windows:
* butoanele de control ale ferestrei:
* pentru minimizare, maximizare/ restaurare, terminare
* barele unei ferestre Excel:
* bara de titlu, în care este afişat numele aplicaţiei şi poate să fie afişat şi numele agendei de lucru
* bara cu meniul orizontal,
* bara de referinţă (Formula bar), împărţită în trei zone:
o zona de adresă, unde se afişează coordonatele sau numele domeniului selectat (la stânga barei)
o zona de definire a conţinutului celulei selectate (în dreapta barei)
o zona cu butoane de comandă pentru editarea conţinutului celulei (în centrul barei)
* bara de stare (Status bar),
* palete cu instrumente de lucru, care se pot activa sau dezactiva cu opţiunile dedicate din meniul View:
o bara cu instrumente de lucru standard (Standard)
o bara cu instrumente de lucru de formatare (Formatting)
* alte palete care pot fi selectate din meniul vertical al comenzii Toolbars din meniul View al meniului orizontal:
Fereastra de aplicaţie gestionează ferestrele document prin meniul Window din meniul orizontal, cu funcţiile:
* New Window (deschide o nouă fereastră document pentru agenda de lucru activă),
* Arrange... (conţine opţiuni pentru aranjarea în ecran a ferestrelor de date):
* Tiled, Horizontal, Vertical, Cascade, pentru alegerea modului de vizualizare a tuturor ferestrelor de date deschise
* Windows of Active Workbook = pentru aranjarea numai a ferestrelor agendei de lucru active),
* Hide , pentru a face invizibilă o fereastră document
* Unhide... cu lista ferestrelor ascunse, pentru a readuce pe ecran o fereastră document ascunsă;
* lista tuturor ferestrelor document deschise la un moment dat, din care poate fi selectată următoarea fereastră activă.
Gestionarea agendelor de lucru se realizează cu opţiunile meniului File. Principale opţiuni sunt:
* New - deschide o nouă agendă de lucru;
* Open... - deschide o agendă de lucru existentă pe disc;
* Close - închide agenda de lucru curentă;
* Save - salvează agenda de lucru curentă;
* Save As... - salvează agenda de lucru curentă, cu definirea identificatorului de fişier;
* Save as HTML - salvează agenda de lucru curentă în format HTML, specific mediului Web, format recunoscut de programele Browser;
* Save Workspace - salvează întreg contextul de lucru într-un fişier .XLW;
* Exit - pentru incheierea execuţiei aplicaţiei Excel;
* în meniul vertical al opţiunii File este afişată o listă de identificatori de fişier care reprezintă ultimele agende de lucru consultate; prin selectarea directă a unui identificator este deschisă agenda de lucru corespunzătoare.
Fereastra document este ataşată unei agende de lucru. La un moment dat, într-o fereastră document este vizualizată o foaie de calcul din agenda de lucru respectivă. În fereastra de aplicaţie pot fi deschise, în acelaşi timp, mai multe ferestre document ataşate aceleiaşi agende de lucru sau la agende de lucru diferite. Două ferestre document deschise simultan pot vizualiza aceeaşi foaie de calcul.
Fereastra document este o fereastră Windows având:
* butoanele Windows obişnuite, şi în plus,
* butoanele de comutare între foile de calcul ale agendei de lucru, etichetate cu numele foilor de calcul, în ultimul rând al ferestrei document, în partea stângă,
* două bare de deplasare: pe orizontala si pe verticala,
* linia de adresare a coloanelor afişând etichetele literale ale coloanelor
,
* coloana de adresare a liniilor, afişând etichetele numerice ale liniilor,
* zona de lucru a ferestrei reprezentată prin grila foii de calcul active.
Obiectele Excel sunt elementele cu care se poate opera într-un document Excel:
* celula : este unitatea elementară adresabilă într-o foaie de calcul; este localizată la intersecţia unei linii cu o coloană din tabel şi se identifică prin numele ei sau prin adresa formată din numele coloanei urmat de numele liniei;
* linia - se identifică prin nume sau adresă, care este dată de numărul liniei;
* coloana - se identifică prin nume sau adresă, reprezentată de una sau mai multe litere;
* domeniul selectat - este un ansamblu de celule adiacente de formă dreptunghiulară care se identifică prin nume sau prin adresa definită de adresa celulei din stânga sus
şi adresa celulei din dreapta jos, separate prin semnul ":" . Domeniul este marcat de un chenar negru iar în dreapta jos are butonul pentru autoumplere, figurat ca un pătrat negru.
Când indicatorul mouse-ului este poziţionat pe butonul de autoumplere se transformă într-un plus mare. Prin punctarea butonului şi deplasarea peste celulele învecinate, conţinutul lor se umple cu conţinutul celulelor din domeniul selectat
* foaia de calcul - se identifică prin nume;
* agenda de lucru - se identifică prin numele fişierului în care se memorează în disc.
Introducerea şi modificarea datelor.
Operaţiile cu obiecte Excel se pot efectua asupra unui obiect Excel selectat. Aceste operaţii sunt:
* inserarea înseamnă deplasarea obiectelor existente, fără a se schimba conţinutul acestora. Cu opţiunea Insert din meniul orizontal pot fi inserate
o celule (Cells...) alegând sensul dorit de deplasare a obiectelor existente,
o linii (Rows) prin deplasarea în jos a liniilor existente,
o coloane (Columns) prin deplasarea la dreapta a coloanelor existente,
o foi de calcul (Worksheet) prin poziţionare înaintea foii curente,
o grafice (Chart) în foaia curentă sau în altă foaie de calcul,
o marcaje de pagină nouă (Page Break) ce împart fiecare tabelă, în patru părţi, în pagina din foaia de calcul curentă, în punctul în care se inserează marcajul,
o funcţii (Function...) prin activarea generatorului de funcţii,
o nume (Name) care pot fi ataşate unui obiect Excel,
o adnotări (care pot fi şi sonore) pe marginea conţinutului unei celule (Comment),
o imagini (Picture...),
o alte obiecte create cu aplicaţii Windows (Object...);
* ştergerea este operaţia inversă inserării, în cazul obiectelor Excel, adică produce deplasarea obiectelor rămase în locul celor şterse, conform aceloraşi reguli ca la inserare. Ştergerea se realizează cu opţiunea Delete... sau cu optiunea Delete Sheet a comenzii Edit din meniul orizontal;
* golirea conţinutului unui domeniu se face cu opţiunea Clear, fără a modifica poziţia relativă a obiectelor Excel;
* copierea înseamnă preluarea conţinutului unui obiect Excel în alt obiect Excel, fară ştergerea conţinutului obiectului sursă. Ea se realizează cu funcţia Copy, urmată de funcţia Paste a opţiunii Edit din meniul orizontal. Funcţia Paste trebuie să fie precedată de poziţionarea în locul unde se doreşte să se realizeze copierea;
* mutarea este operaţia de preluare a conţinutului unui obiect Excel în alt obiect Excel, cu ştergerea conţinutului obiectului iniţial; se realizează ca şi copierea, folosind, în locul funcţiei Copy, funcţia Cut. Pentru foi de calcul se foloseşte funcţia Move or Copy Sheet... a opţiunii Edit;
* căutarea şi înlocuirea poate fi făcută la nivelul celulelor, căutându-se după un enunţ specificat. Căutarea vizează valoarea, expresia sau adnotarea ataşate fiecărei celule. Căutarea se poate face pe linii sau pe coloane, condiţiile de căutare precizându-se cu funcţia Find a opţiunii Edit care afişează fereastra de dialog.
Cu funcţia Replace... se poate realiza înlocuirea unui enunţ cu altul într-o operaţie similară cu cea de căutare:
* deplasarea într-o foaie de calcul se efectuează cu funcţia Go To... a opţiunii Edit urmată de dialogul ce solicită destinaţia, identificată prin numele sau prin adresa sa, sau se poate realiza prin poziţionarea cu mouse-ul pe obiectul destinaţie;
* anularea ultimei operaţii efectuate se realizează cu funcţia Undo (care se anulează cu funcţia Redo) a opţiunii Edit;
* repetarea ultimei operaţii efectuate se face cu funcţia Repeat a opţiunii Edit.
Tipuri de date
* datele de tip constantă text se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
o nu pot constitui operanzi în expresii;
o sunt aliniate la stânga în celulă;
o valorile numerice trebuiesc precedate de semnul ‘ pentru a deveni date de tip text;
* datele de tip constantă valoare sunt:
* date de natură numerică;
* pot participa ca operanzi în expresii;
* sunt aliniate la dreapta în celulă;
* pot include şi caracterele speciale: virgula, punctul, $, % şi parantezele rotunde;
* includ datele calendaristice (cu caracterele speciale de formatare - sau / ) şi datele care măsoară timpul (cu caracterele speciale PM, AM sau : );
* datele de tip expresie (formulă de calcul) :
o descriu calcule asupra unor date de tip valoare din celule;
o descrierea începe totdeauna cu semnul egal;
o sunt folosiţi operatorii matematici de adunare (+), scădere (-), înmulţire (*), împărţire (/), ridicare la o putere (^) şi parantezele, pentru definirea ordinii operaţiilor;
o celulele sunt referite într-o expresie prin adresă sau prin nume;
o operanzii unei expresii pot fi şi apeluri de funcţii.
Într-o agendă de lucru Excel, în cadrul unei expresii, pot fi folosite mai multe moduri de adresare:
* adresare relativă , când adresa referită în expresie se modifică prin copierea celulei în altă poziţie iar modificarea adresei se face conform noului context al celulei gazdă. Adresa relativă a unei celule este exprimată prin numele coloanei şi numărul liniei;
* adresare absolută , când adresele nu se modifică atunci când formula este copiată într-o nouă poziţie; adresa absolută se reprezintă folosind caracterul $ în faţa numelui coloanei şi a numărului liniei din adresă
* adresare combinată , când în exprimarea adresei unei celule se foloseşte caracterul $ în faţa coordonatei care nu trebuie să se modifice şi cealaltă coordonată se exprimă fără semnul $.
Instrumente de dialog cu utilizatorul
Pe lângă instrumentele de dialog standard din mediul Windows (ferestre de dialog, butoane, liste de opţiuni, acceleratori, cursoare, etc.) în aplicaţia Excel există unele instrumente specifice:
* lista utilizator este un set ordonat de valori de acelaşi tip; o listă utilizator se defineşte cu butonul Custom Lists din comanda Options... a opţiunii Tools din meniul orizontal. Dacă un domeniu este format dintr-o singură celulă în care este memorat un singur element dintr-o listă utilizator, prin procedeul de autoumplere, în celulele adiacente domeniului sunt memorate, în ordine, celelalte elemente ale listei utilizator; lista este parcursă circular: după ultimul element din listă urmează primul element din listă.
* generatorul de funcţii este o aplicaţie subordonată aplicaţiei Excel care permite generarea unui apel la o funcţie. O funcţie este o expresie complexă, existentă în biblioteca aplicaţiei Excel, şi care se utilizează apelând-o prin numele funcţiei, urmat, între paranteze, de valorile folosite ca argumente, numite parametrii funcţiei.
Parametrii folosiţi sunt valori sau referinţe, prin nume sau adresă, la domenii ale agendei de lucru;
Generatorul de funcţii realizează generarea unui apel de funcţie
în doi paşi: la primul pas se selectează funcţia dorită din lista de funcţii afişată; la pasul al doilea se definesc argumentele funcţiei, în a doua fereastră a generatorului de funcţii. Apelul generatorului de funcţii se realizează cu comanda Function a opţiunii Insert din meniul orizontal:
* generatorul de tabele pivot este un instrument pentru generarea în patru paşi a unor tabele de sinteză asupra datelor conţinute în celulele unui anumit domeniu. Generatorul se apelează prin comanda Pivot Table... a opţiunii Data din meniul orizontal.
La primul pas se defineşte sursa de date; la pasul al doilea se selectează domeniul de date pentru care se defineşte tabela de sinteză; la pasul al treilea se defineşte tabela de sinteză ca un tablou cu două sau mai multe categorii de intrări dintre liniile sau coloanele domeniului selectat, şi expresiile de calcul pentru câmpurile din interiorul tabelei pivot; la pasul al patrulea se defineşte foaia de calcul în care se generează tabela pivot;
* generatorul de grafice este un instrument, în patru paşi, pentru generarea de reprezentări grafice, pornind de la valorile memorate în celulele unui anumit domeniu. Generatorul de grafice se activează apelând funcţia Chart a opţiunii Insert din meniul orizontal.
La primul pas se selectează tipul de reprezentare grafică, din lista afişată alături de imaginea obţinută, pentru fiecare tip de reprezentare în parte.
La pasul al doilea se defineşte domeniul de date şi seriile de date care vor fi reprezentate în grafic; tot acum se alege şi modul de selecţie a unei serii de date: pe linii sau pe coloane.
La pasul al treilea se definesc informaţiile de control care sunt afişate în grafic: conţinutul legendei, etichetele de pe axele de coordonate, titlul graficului, caroiajul graficului, etc.
La pasul al patrulea se defineşte foaia din agenda de lucru în care se va afişa graficul realizat.
Aspectul informaţiei afişate este stabilit, în general, prin opţiunile definite în fereastra de dialog a comenzii Style... a opţiunii Format din meniul orizontal.
În particular, se poate defini aspectul informaţiei editate în:
* celula curentă : se defineşte cu funcţia Cells... a opţiunii Format din meniul orizontal. Funcţia prezintă butoanele:
o Number - pentru definirea tipului de dată memorată în celulă şi a formatului general de reprezentare, în funcţie de tipul de dată;
o Alignment - pentru definirea alinierii datelor în celulă, pe orizontală şi pe verticală şi a orientării textului;
o Font - pentru selectarea fontului de reprezentare a datelor, a stilului de scriere, a mărimii caracterelor, a culorilor şi a efectelor speciale de scriere;
o Border - pentru reprezentarea marginilor celulei;
o Patterns - pentru reprezentarea fondului celulei;
o Protection - selectat împreună cu comanda Protect Sheet a funcţiei Protection a opţiunii Tools, împiedică activarea meniului Cells... şi afişarea conţinutului celulei în bara de formule.
* linii sau coloane : se definesc cu comenzile Row sau Column din opţiunea Format a meniului orizontal. Setările subordonate acestor comenzi se referă la dimensiunea celulelor:
o Height... înălţimea celulei
o AutoFit ,redimensionarea automată pentru linii
o Width... pentru lăţimea celulei
o AutoFit pentru redimensionarea automată
o Standard Width... pentru definirea unei dimensiuni standard,pentru coloane.
Ambele comenzi au opţiunea Hide şi Unhide pentru a face invizibilă, respectiv vizibilă din nou, o linie sau o coloană.
* foaia de calcul : poate fi definit automat aspectul foii de calcul prin selectarea unuia dintre formatele standard prezentate de funcţia AutoFormat... a opţiunii Format din meniul orizontal.
Cu comanda Sheet a opţiunii Format se poate redenumi o foaie de calcul (Rename...), se poate face invizibilă şi vizibilă din nou, o foaie de calcul, cu comenzile Hide si Unhide... ;
O facilitate suplimentară de definire a aspectului informaţiei afişate în foaia de calcul este oferit de formatarea condiţionată; această facilitate se activează selectând opţiunea Conditional Formatting din meniul Format. În fereastra de dialog care este afişată se poate defini o condiţie compusă, în care se folosesc operatori de relaţie care se aplică valorilor memorate în celule ale foii de calcul; dacă valoarea de adevăr a expresiei condiţionale definite astfel este 'adevărat', atunci datele vor fi afişate conform formatului definit prin această opţiune.
Valorificarea unei foi de calcul se face prin vizualizarea foii de calcul. Se pot realiza mai multe imagini curente ale unei foi de calcul care se numesc vederi (“Views”). Imaginile ataşate foii de calcul pot fi afişate pe ecran sau imprimantă şi se gestionează cu opţiunea Custom Views… din meniul View.
Numele de foaie de calcul provine de la procedurile manuale din contabilitate care folosesc formulare de hârtie de mari dimensiuni liniate orizontal şi vertical sub formă tabelară. Utilizarea calculatorului a permis adăugarea la căsuţele din tabelele manuale, pe lângă valorile înscrise, a mecanismului de calcul pentru aceste valori, a specificaţiilor de afişare a valorilor, etc.
Altfel spus, foile de calcul electronice reprezintă o modalitate de organizare şi de gestionare a datelor, sub forma unor tabele ("tableur" în franceză, "spreadsheet" sau mai scurt "sheet" în engleză).
De-a lungul timpului au apărut mai multe aplicaţii care implementau această modalitate de lucru. Dintre cele cu cea mai mare răspândire sunt produsele software: LOTUS123 ale cărui prime variante rulau sub sistemul de operare MS-DOS şi EXCEL, care se execută sub controlul mediului Windows. Ulterior EXCEL a fost integrat de firma Microsoft în pachetul de programe OFFICE, care mai cuprinde şi alte aplicaţii: Word, Power Point, Access etc..
Concepte de bază.
Într-un tabel descris printr-o foaie de calcul este posibilă efectuarea următoarelor operaţii:
* memorarea datelor,
* actualizarea datelor memorate,
* organizarea datelor, prin operaţii de ordonare, selecţie, grupare
* realizarea de calcule pornind de la aceste date,
* vizualizarea rezultatelor, inclusiv prin reprezentări grafice definite pentru datele din tabele.
Aplicaţia EXCEL organizează datele în următoarele structuri de date:
Foaia de lucru (workseet), care reprezintă un singur tabel cu mai multe linii şi coloane. Unitatea elementară adresabilă din tabel este celula, aflată la intersecţia unei linii cu o coloană. O celulă poate conţine date sau expresii de calcul. Implicit, o foaie de calcul conţine 28=256 coloane (de la A la IV) şi 214=16384 linii (de la 1 la valoarea maximă)
Agenda de lucru (workbook), care este o colecţie de foi de lucru care conţine implicit 6 foi de calcul dar poate avea până la maximum 256 foi de calcul. O sesiune EXCEL poate gestiona simultan mai multe agende de lucru; lista tuturor agendelor de lucru deschise la un moment dat este afişată în meniul Window; un fişier cu extensia .XLS memorează o agendă de lucru şi reprezintă unitatea adresabilă la nivelul sistemului de operare.
Fereastra de aplicaţie Excel are butoanele standard ale unei ferestre Windows:
* butoanele de control ale ferestrei:
* pentru minimizare, maximizare/ restaurare, terminare
* barele unei ferestre Excel:
* bara de titlu, în care este afişat numele aplicaţiei şi poate să fie afişat şi numele agendei de lucru
* bara cu meniul orizontal,
* bara de referinţă (Formula bar), împărţită în trei zone:
o zona de adresă, unde se afişează coordonatele sau numele domeniului selectat (la stânga barei)
o zona de definire a conţinutului celulei selectate (în dreapta barei)
o zona cu butoane de comandă pentru editarea conţinutului celulei (în centrul barei)
* bara de stare (Status bar),
* palete cu instrumente de lucru, care se pot activa sau dezactiva cu opţiunile dedicate din meniul View:
o bara cu instrumente de lucru standard (Standard)
o bara cu instrumente de lucru de formatare (Formatting)
* alte palete care pot fi selectate din meniul vertical al comenzii Toolbars din meniul View al meniului orizontal:
Fereastra de aplicaţie gestionează ferestrele document prin meniul Window din meniul orizontal, cu funcţiile:
* New Window (deschide o nouă fereastră document pentru agenda de lucru activă),
* Arrange... (conţine opţiuni pentru aranjarea în ecran a ferestrelor de date):
* Tiled, Horizontal, Vertical, Cascade, pentru alegerea modului de vizualizare a tuturor ferestrelor de date deschise
* Windows of Active Workbook = pentru aranjarea numai a ferestrelor agendei de lucru active),
* Hide , pentru a face invizibilă o fereastră document
* Unhide... cu lista ferestrelor ascunse, pentru a readuce pe ecran o fereastră document ascunsă;
* lista tuturor ferestrelor document deschise la un moment dat, din care poate fi selectată următoarea fereastră activă.
Gestionarea agendelor de lucru se realizează cu opţiunile meniului File. Principale opţiuni sunt:
* New - deschide o nouă agendă de lucru;
* Open... - deschide o agendă de lucru existentă pe disc;
* Close - închide agenda de lucru curentă;
* Save - salvează agenda de lucru curentă;
* Save As... - salvează agenda de lucru curentă, cu definirea identificatorului de fişier;
* Save as HTML - salvează agenda de lucru curentă în format HTML, specific mediului Web, format recunoscut de programele Browser;
* Save Workspace - salvează întreg contextul de lucru într-un fişier .XLW;
* Exit - pentru incheierea execuţiei aplicaţiei Excel;
* în meniul vertical al opţiunii File este afişată o listă de identificatori de fişier care reprezintă ultimele agende de lucru consultate; prin selectarea directă a unui identificator este deschisă agenda de lucru corespunzătoare.
Fereastra document este ataşată unei agende de lucru. La un moment dat, într-o fereastră document este vizualizată o foaie de calcul din agenda de lucru respectivă. În fereastra de aplicaţie pot fi deschise, în acelaşi timp, mai multe ferestre document ataşate aceleiaşi agende de lucru sau la agende de lucru diferite. Două ferestre document deschise simultan pot vizualiza aceeaşi foaie de calcul.
Fereastra document este o fereastră Windows având:
* butoanele Windows obişnuite, şi în plus,
* butoanele de comutare între foile de calcul ale agendei de lucru, etichetate cu numele foilor de calcul, în ultimul rând al ferestrei document, în partea stângă,
* două bare de deplasare: pe orizontala si pe verticala,
* linia de adresare a coloanelor afişând etichetele literale ale coloanelor
,
* coloana de adresare a liniilor, afişând etichetele numerice ale liniilor,
* zona de lucru a ferestrei reprezentată prin grila foii de calcul active.
Obiectele Excel sunt elementele cu care se poate opera într-un document Excel:
* celula : este unitatea elementară adresabilă într-o foaie de calcul; este localizată la intersecţia unei linii cu o coloană din tabel şi se identifică prin numele ei sau prin adresa formată din numele coloanei urmat de numele liniei;
* linia - se identifică prin nume sau adresă, care este dată de numărul liniei;
* coloana - se identifică prin nume sau adresă, reprezentată de una sau mai multe litere;
* domeniul selectat - este un ansamblu de celule adiacente de formă dreptunghiulară care se identifică prin nume sau prin adresa definită de adresa celulei din stânga sus
şi adresa celulei din dreapta jos, separate prin semnul ":" . Domeniul este marcat de un chenar negru iar în dreapta jos are butonul pentru autoumplere, figurat ca un pătrat negru.
Când indicatorul mouse-ului este poziţionat pe butonul de autoumplere se transformă într-un plus mare. Prin punctarea butonului şi deplasarea peste celulele învecinate, conţinutul lor se umple cu conţinutul celulelor din domeniul selectat
* foaia de calcul - se identifică prin nume;
* agenda de lucru - se identifică prin numele fişierului în care se memorează în disc.
Introducerea şi modificarea datelor.
Operaţiile cu obiecte Excel se pot efectua asupra unui obiect Excel selectat. Aceste operaţii sunt:
* inserarea înseamnă deplasarea obiectelor existente, fără a se schimba conţinutul acestora. Cu opţiunea Insert din meniul orizontal pot fi inserate
o celule (Cells...) alegând sensul dorit de deplasare a obiectelor existente,
o linii (Rows) prin deplasarea în jos a liniilor existente,
o coloane (Columns) prin deplasarea la dreapta a coloanelor existente,
o foi de calcul (Worksheet) prin poziţionare înaintea foii curente,
o grafice (Chart) în foaia curentă sau în altă foaie de calcul,
o marcaje de pagină nouă (Page Break) ce împart fiecare tabelă, în patru părţi, în pagina din foaia de calcul curentă, în punctul în care se inserează marcajul,
o funcţii (Function...) prin activarea generatorului de funcţii,
o nume (Name) care pot fi ataşate unui obiect Excel,
o adnotări (care pot fi şi sonore) pe marginea conţinutului unei celule (Comment),
o imagini (Picture...),
o alte obiecte create cu aplicaţii Windows (Object...);
* ştergerea este operaţia inversă inserării, în cazul obiectelor Excel, adică produce deplasarea obiectelor rămase în locul celor şterse, conform aceloraşi reguli ca la inserare. Ştergerea se realizează cu opţiunea Delete... sau cu optiunea Delete Sheet a comenzii Edit din meniul orizontal;
* golirea conţinutului unui domeniu se face cu opţiunea Clear, fără a modifica poziţia relativă a obiectelor Excel;
* copierea înseamnă preluarea conţinutului unui obiect Excel în alt obiect Excel, fară ştergerea conţinutului obiectului sursă. Ea se realizează cu funcţia Copy, urmată de funcţia Paste a opţiunii Edit din meniul orizontal. Funcţia Paste trebuie să fie precedată de poziţionarea în locul unde se doreşte să se realizeze copierea;
* mutarea este operaţia de preluare a conţinutului unui obiect Excel în alt obiect Excel, cu ştergerea conţinutului obiectului iniţial; se realizează ca şi copierea, folosind, în locul funcţiei Copy, funcţia Cut. Pentru foi de calcul se foloseşte funcţia Move or Copy Sheet... a opţiunii Edit;
* căutarea şi înlocuirea poate fi făcută la nivelul celulelor, căutându-se după un enunţ specificat. Căutarea vizează valoarea, expresia sau adnotarea ataşate fiecărei celule. Căutarea se poate face pe linii sau pe coloane, condiţiile de căutare precizându-se cu funcţia Find a opţiunii Edit care afişează fereastra de dialog.
Cu funcţia Replace... se poate realiza înlocuirea unui enunţ cu altul într-o operaţie similară cu cea de căutare:
* deplasarea într-o foaie de calcul se efectuează cu funcţia Go To... a opţiunii Edit urmată de dialogul ce solicită destinaţia, identificată prin numele sau prin adresa sa, sau se poate realiza prin poziţionarea cu mouse-ul pe obiectul destinaţie;
* anularea ultimei operaţii efectuate se realizează cu funcţia Undo (care se anulează cu funcţia Redo) a opţiunii Edit;
* repetarea ultimei operaţii efectuate se face cu funcţia Repeat a opţiunii Edit.
Tipuri de date
* datele de tip constantă text se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
o nu pot constitui operanzi în expresii;
o sunt aliniate la stânga în celulă;
o valorile numerice trebuiesc precedate de semnul ‘ pentru a deveni date de tip text;
* datele de tip constantă valoare sunt:
* date de natură numerică;
* pot participa ca operanzi în expresii;
* sunt aliniate la dreapta în celulă;
* pot include şi caracterele speciale: virgula, punctul, $, % şi parantezele rotunde;
* includ datele calendaristice (cu caracterele speciale de formatare - sau / ) şi datele care măsoară timpul (cu caracterele speciale PM, AM sau : );
* datele de tip expresie (formulă de calcul) :
o descriu calcule asupra unor date de tip valoare din celule;
o descrierea începe totdeauna cu semnul egal;
o sunt folosiţi operatorii matematici de adunare (+), scădere (-), înmulţire (*), împărţire (/), ridicare la o putere (^) şi parantezele, pentru definirea ordinii operaţiilor;
o celulele sunt referite într-o expresie prin adresă sau prin nume;
o operanzii unei expresii pot fi şi apeluri de funcţii.
Într-o agendă de lucru Excel, în cadrul unei expresii, pot fi folosite mai multe moduri de adresare:
* adresare relativă , când adresa referită în expresie se modifică prin copierea celulei în altă poziţie iar modificarea adresei se face conform noului context al celulei gazdă. Adresa relativă a unei celule este exprimată prin numele coloanei şi numărul liniei;
* adresare absolută , când adresele nu se modifică atunci când formula este copiată într-o nouă poziţie; adresa absolută se reprezintă folosind caracterul $ în faţa numelui coloanei şi a numărului liniei din adresă
* adresare combinată , când în exprimarea adresei unei celule se foloseşte caracterul $ în faţa coordonatei care nu trebuie să se modifice şi cealaltă coordonată se exprimă fără semnul $.
Instrumente de dialog cu utilizatorul
Pe lângă instrumentele de dialog standard din mediul Windows (ferestre de dialog, butoane, liste de opţiuni, acceleratori, cursoare, etc.) în aplicaţia Excel există unele instrumente specifice:
* lista utilizator este un set ordonat de valori de acelaşi tip; o listă utilizator se defineşte cu butonul Custom Lists din comanda Options... a opţiunii Tools din meniul orizontal. Dacă un domeniu este format dintr-o singură celulă în care este memorat un singur element dintr-o listă utilizator, prin procedeul de autoumplere, în celulele adiacente domeniului sunt memorate, în ordine, celelalte elemente ale listei utilizator; lista este parcursă circular: după ultimul element din listă urmează primul element din listă.
* generatorul de funcţii este o aplicaţie subordonată aplicaţiei Excel care permite generarea unui apel la o funcţie. O funcţie este o expresie complexă, existentă în biblioteca aplicaţiei Excel, şi care se utilizează apelând-o prin numele funcţiei, urmat, între paranteze, de valorile folosite ca argumente, numite parametrii funcţiei.
Parametrii folosiţi sunt valori sau referinţe, prin nume sau adresă, la domenii ale agendei de lucru;
Generatorul de funcţii realizează generarea unui apel de funcţie
în doi paşi: la primul pas se selectează funcţia dorită din lista de funcţii afişată; la pasul al doilea se definesc argumentele funcţiei, în a doua fereastră a generatorului de funcţii. Apelul generatorului de funcţii se realizează cu comanda Function a opţiunii Insert din meniul orizontal:
* generatorul de tabele pivot este un instrument pentru generarea în patru paşi a unor tabele de sinteză asupra datelor conţinute în celulele unui anumit domeniu. Generatorul se apelează prin comanda Pivot Table... a opţiunii Data din meniul orizontal.
La primul pas se defineşte sursa de date; la pasul al doilea se selectează domeniul de date pentru care se defineşte tabela de sinteză; la pasul al treilea se defineşte tabela de sinteză ca un tablou cu două sau mai multe categorii de intrări dintre liniile sau coloanele domeniului selectat, şi expresiile de calcul pentru câmpurile din interiorul tabelei pivot; la pasul al patrulea se defineşte foaia de calcul în care se generează tabela pivot;
* generatorul de grafice este un instrument, în patru paşi, pentru generarea de reprezentări grafice, pornind de la valorile memorate în celulele unui anumit domeniu. Generatorul de grafice se activează apelând funcţia Chart a opţiunii Insert din meniul orizontal.
La primul pas se selectează tipul de reprezentare grafică, din lista afişată alături de imaginea obţinută, pentru fiecare tip de reprezentare în parte.
La pasul al doilea se defineşte domeniul de date şi seriile de date care vor fi reprezentate în grafic; tot acum se alege şi modul de selecţie a unei serii de date: pe linii sau pe coloane.
La pasul al treilea se definesc informaţiile de control care sunt afişate în grafic: conţinutul legendei, etichetele de pe axele de coordonate, titlul graficului, caroiajul graficului, etc.
La pasul al patrulea se defineşte foaia din agenda de lucru în care se va afişa graficul realizat.
Aspectul informaţiei afişate este stabilit, în general, prin opţiunile definite în fereastra de dialog a comenzii Style... a opţiunii Format din meniul orizontal.
În particular, se poate defini aspectul informaţiei editate în:
* celula curentă : se defineşte cu funcţia Cells... a opţiunii Format din meniul orizontal. Funcţia prezintă butoanele:
o Number - pentru definirea tipului de dată memorată în celulă şi a formatului general de reprezentare, în funcţie de tipul de dată;
o Alignment - pentru definirea alinierii datelor în celulă, pe orizontală şi pe verticală şi a orientării textului;
o Font - pentru selectarea fontului de reprezentare a datelor, a stilului de scriere, a mărimii caracterelor, a culorilor şi a efectelor speciale de scriere;
o Border - pentru reprezentarea marginilor celulei;
o Patterns - pentru reprezentarea fondului celulei;
o Protection - selectat împreună cu comanda Protect Sheet a funcţiei Protection a opţiunii Tools, împiedică activarea meniului Cells... şi afişarea conţinutului celulei în bara de formule.
* linii sau coloane : se definesc cu comenzile Row sau Column din opţiunea Format a meniului orizontal. Setările subordonate acestor comenzi se referă la dimensiunea celulelor:
o Height... înălţimea celulei
o AutoFit ,redimensionarea automată pentru linii
o Width... pentru lăţimea celulei
o AutoFit pentru redimensionarea automată
o Standard Width... pentru definirea unei dimensiuni standard,pentru coloane.
Ambele comenzi au opţiunea Hide şi Unhide pentru a face invizibilă, respectiv vizibilă din nou, o linie sau o coloană.
* foaia de calcul : poate fi definit automat aspectul foii de calcul prin selectarea unuia dintre formatele standard prezentate de funcţia AutoFormat... a opţiunii Format din meniul orizontal.
Cu comanda Sheet a opţiunii Format se poate redenumi o foaie de calcul (Rename...), se poate face invizibilă şi vizibilă din nou, o foaie de calcul, cu comenzile Hide si Unhide... ;
O facilitate suplimentară de definire a aspectului informaţiei afişate în foaia de calcul este oferit de formatarea condiţionată; această facilitate se activează selectând opţiunea Conditional Formatting din meniul Format. În fereastra de dialog care este afişată se poate defini o condiţie compusă, în care se folosesc operatori de relaţie care se aplică valorilor memorate în celule ale foii de calcul; dacă valoarea de adevăr a expresiei condiţionale definite astfel este 'adevărat', atunci datele vor fi afişate conform formatului definit prin această opţiune.
Valorificarea unei foi de calcul se face prin vizualizarea foii de calcul. Se pot realiza mai multe imagini curente ale unei foi de calcul care se numesc vederi (“Views”). Imaginile ataşate foii de calcul pot fi afişate pe ecran sau imprimantă şi se gestionează cu opţiunea Custom Views… din meniul View.
Procesoare de texte: Microsoft Office Word 2003
Procesoare de documente şi editoare de texte
Programele de editare ocupă un loc important în cadrul programelor utilitare incluse în software-ul oricărui sistem de calcul. Programele de editare permit introducerea, într-o manieră interactivă, a unor documente şi păstrarea lor în memoria externă a sistemului de calcul, în scopul consultării sau modificării lor ulterioare. Pentru preluarea, în regim interactiv, a datelor se folosesc echipamentele de intrare (ex: tastatură, scanner, mouse, etc.); la memorarea documentelor în memoria externă a sistemului de calcul se folosesc unităţi de hard-disk, floppy-disk, CD, unităţi de bandă magnetică, etc. În funcţie de facilităţile pe care le oferă utilizatorului, programele de editare se împart în două mari categorii:
* programe editoare de texte
* programe procesoare de documente.
Editoarele de texte au mai puţine facilităţi, fiind destinate, mai ales, preluării de texte şi memorării lor în fişiere de tip text, adică în fişiere în care datele sunt codificate utilizând un cod alfanumeric, de exemplu codul ASCII. Fiecare sistem de operare interactiv posedă un astfel de program de editare texte, de exemplu: programul EDIT pentru MS-DOS, programul Notepad pentru Windows, editoarele ed, ex, vi, pentru Unix, etc.
Editoarele de texte pot fi utilizate pentru preluarea în memoria externă a sistemelor de calcul a programelor, în varianta lor iniţială, aceea de program sursă. Prin dezvoltarea, în cadrul software-ului de programare, a mediilor de programare, a fost inclus, ca o componentă a unui mediu de programare, şi editorul de texte, tocmai pentru a putea realiza preluarea iniţială a programului sursă şi, eventual, modificarea ulterioară a acestuia. Pentru exemplificare, descriem, pe scurt, funcţiile oferite de Notepad, editorul de texte Windows:
* această aplicaţie permite generarea de documente de tip text, pe care le memorează în fişiere ASCII cu extensia implicită .TXT
* documentele astfel memorate pot fi ulterior modificate sau listate
* ca facilitate de editare a textelor, este posibilă alegerea fontului cu care se scrie, incluzând în alegerea făcută: numele fontului, dimensiunea caracterelor, stilul de afişare (Regular, Bold, Italic, Bold Italic) ca şi tipul de caractere folosit: latine, chirilice, greceşti, etc.
* este posibilă manevrarea blocurilor de text, prin copierea sau mutarea lor, de la o poziţie din text la alta; copierea unui bloc (Copy) se face cu păstrarea imaginii iniţiale a blocului în text, în timp ce mutarea unui bloc de text (Cut) se face cu ştergerea blocului din poziţia iniţială şi inserarea lui (Paste) în noua poziţie
* ca facilitate suplimentară este oferită o funcţie de căutare şi localizare în text a unui grup de caractere (Find), cu posibilitatea de repetare a căutării (Find Next) sau de înlocuire a grupului găsit cu un altul (Replace)
* în plus, aplicaţia permite inserarea în textul editat a datei şi orei curente, gestionate de sistemul de operare.
O proprietate importantă a editoarelor de texte este faptul că aceste aplicaţii generează fişiere de tipul WYSIWYG (What You See Is What You Get), adică fişiere în care nu sunt inserate decât caracterele vizibile, codificate alfanumeric, fără a include şi caractere 'ascunse', de exemplu caractere pentru controlul formatului de afişare a documentului sau pentru descrierea alinierii în pagină, în paragrafe, în interiorul rândului, etc. În general, utilizarea unor astfel de caractere de formatare este proprie aplicaţiei care a generat documentul şi, din acest motiv, un astfel de document poate fi citit, ulterior, numai cu aplicaţia cu care a fost generat. În contrast, un fişier de tip WYSIWYG poate fi citit cu orice aplicaţie care poate prelucra fişiere de tip text.
Un exemplu de aplicaţii care nu generează fişiere de tip WYSIWYG sunt procesoarele de documente. O aplicaţie procesoare de documente oferă un pachet de funcţii mult mai bogat, care permite generarea unor documente complexe, asigurând şi funcţii suplimentare de lucru cu aceste documente. Exemple de aplicaţii procesoare de documente sunt: Wordstar pentru CP/M şi preluat ulterior în MS-DOS, Write pentru mediul Windows 3.x sau Word pentru Windows 9x. Funcţiile pe care le poate asigura un procesor de documente sunt:
* introducerea, memorarea, modificarea şi tipărirea documentului
* definirea aspectului documentului:
o caracterele folosite
o alinierea în pagină
o formatarea paginilor
* lucrul în document la nivel de bloc, pentru operaţii de copiere, mutare, ştergere, localizare, înlocuire, etc.
* includerea în document a unor secvenţe speciale, de exemplu: antet de pagină, sfârşit de pagină, note de subsol, comentarii pe marginea documentului, formule standard de adresare, marcaje, etc.
* includerea în document a unor 'obiecte' speciale:
o imagini
o tabele
o legături către alte documente (legături numite hyperlink-uri), etc.
* funcţii speciale, de tipul: verificare şi corectare automată a erorilor de ortografie, sintaxă sau formatare a documentului; evidenţa modificărilor aduse în document, prin jurnalizare sau prin evidenţă statistică; definirea şi utilizarea unor secvenţe de comenzi, numite macrouri, etc.
* generatoare automate diverse, cum ar fi generatorul de tabele, generatorul de documente de un anumit fel, etc..
Rezultatul utilizării unui procesor de documente poate fi un document complex, care să includă atât text, cât şi imagini, reprezentări tabelare sau grafice, şi care să fie corelat cu alte documente, prin intermediul legăturilor de tip hyperlink. Un astfel de document este cunoscut sub numele de document hypertext.
Cuprins capitol6.2. Procesorul de documente Word.
Aspectul ferestrelor. Procesorul de documente Word face parte din pachetul de aplicaţii Office, dezvoltat de firma Microsoft, pentru sistemul de operare Windows. Această aplicaţie are, pe de o parte, trăsăturile generale ale unei aplicaţii Windows şi, pe de altă parte, trăsături care o particularizează, trăsături legate de funcţiile ei specifice. Ca pentru orice aplicaţie Windows, şi pentru aplicaţia Word interfaţa cu utilizatorul este realizată prin intermediul ferestrei de aplicaţie. Fiecare document cu care se lucrează, la un moment dat, sub controlul aplicaţiei Word, are ataşată o fereastră document; Word este o aplicaţie care poate gestiona, la un moment dat, mai multe ferestre document. Fereastra de aplicaţie Word include toate elementele caracteristice unei ferestre Windows:
* bara de titlu, în care poate să apară afişat şi numele documentului activ;
* bara cu meniul orizontal al aplicaţiei;
* una sau mai multe bare cu instrumente ale aplicaţiei, adică butoane de comandă, grupate pe tipuri de funcţii; fiecare grup de butoane de comandă poate fi afişat sau nu în fereastra aplicaţiei, în funcţie de alegerea făcută în opţiunea View>Toolbars
* bara de stare, în care se indică poziţia curentă în documentul activ, dimensiunea documentului şi alte informaţii legate de contextul de lucru.
Aplicaţia Word poate gestiona simultan mai multe documente; fiecărui document deschis îi este atribuită o fereastră document; în acest fel, la un moment dat, pot fi deschise mai multe ferestre document, dar o singură fereastră document este activă, adică afişează cursorul în document şi permite lucrul cu documentul respectiv. Lista tuturor ferestrelor document deschise, la un moment dat, este afişată în capitolul al doilea al meniului Window; prin intermediul acestei liste se poate comuta de la un document activ la altul, alegând, din listă, numele documentului dorit. O fereastră document poate conţine:
* bară orizontală şi una verticală care includ riglele pentru definirea alinierii în rând şi în pagină, dacă a fost selectată opţiunea View>Ruler;
* barele de defilare orizontală şi verticală, împreună cu butoanele de comandă, pentru deplasarea rapidă în document.
Crearea, memorarea şi tipărirea unui document Word.
Un document Word poate fi creat interactiv, introducându-l de la tastatură, sau poate fi creat pornind de la alte fişiere, text sau de altă natură, preluate din discul sistemului. Generarea unui nou document Word poate fi făcută cu ajutorul generatorului de documente care se activează la secvenţa de comenzi File>New. Acesta permite generarea unui document nou sau a unei machete de document (Template); pentru diferite tipuri de documente, generatorul oferă un set de machete din care poate fi selectată cea dorită, pentru generareanoului document. Un document creat trebuie să fie salvat în memoria externă a sistemului de calcul, pentru a permite accesarea sa ulterioară. Operaţia de salvare în disc a documentului din fereastra activă se realizează cu comanda File>Save As, caz în care se cere şi numele sub care va fi salvat documentul, sau cu comanda File>Save, în cazul în care se acoperă o imagine a documentului, deja creată în disc.
Extensia implicită sub care se salvează un document Word este .DOC; extensia implicită pentru o machetă de document este .DOT .
Pentru a deschide un document salvat anterior în disc se utilizează opţiunile File>Open; fereastra de dialog care se deschide permite declararea numelui de fişier care conţine documentul dorit sau căutarea şi localizarea lui în disc, conform unui set de criterii care se pot defini:
* după tipul fişierului
* după folderul sau calea în arborele de directori către subarborele în care se realizează căutarea
* după conţinutul fişierului
* după data ultimei modificări, etc.
Opţiunea File>Close are ca efect închiderea ferestrei document active; dacă documentul care a fost editat în fereastra document a fost salvat în disc, atunci se închide şi fişierul în care a fost salvat documentul; dacă nu a fost salvat în disc, documentul introdus se pierde; din acest motiv, înainte de a închide fereastra document, aplicaţia Word oferă o ultimă şansă utilizatorului, pentru a salva documentul editat.
Penultimul capitol al meniului File conţine lista ultimelor documente deschise; această listă este permanent actualizată şi este memorată până la activarea următoare a aplicaţiei Word; în felul acesta se poate deschide rapid unul dintre ultimele documente cu care s-a lucrat.
Un alt capitol al meniului File permite gestionarea imprimării documentului activ. În acest scop, se defineşte mai întâi aşezarea în pagină, prin:
* definirea dimensiunii marginilor laterale ale paginilor documentului
* alegerea tipului şi dimensiunii paginilor
* definirea orientării textului în pagină: Portrait pentru orientarea paginii pe verticală sau Landscape pentru orientarea paginii pe orizontală, etc.
Toate aceste setări pot fi făcute utilizând paginile ferestrei de dialog deschise de comanda File>Page Setup.
Vizualizarea aspectului general al documentului, aşa cum apare acesta când este imprimat, se poate realiza cu opţiunea File>Print Preview.
În sfârşit, comanda de listare este File>Print; această comandă deschide o fereastră de dialog care permite utilizatorului să declare:
* tipul de imprimantă folosit şi caracteristicile tehnice ale operaţiei de listare
* domeniul de pagini din document care se imprimă şi natura informaţiilor imprimate (documentul propriu-zis, comentariile, formulele standard, etc.)
* ordinea de imprimare a paginilor, numărul de exemplare din fiecare pagină, etc.
Funcţii de formatare a documentelor Word. Prima operaţie privind formatarea documentului Word este definirea încadrării în pagină, prezentată în paragraful anterior (File>Page Setup). Aspectul textului editat se defineşte cu comanda Format>Font, selectând:
* fontul şi stilul fontului (normal, îngroşat, înclinat)
* dimensiunea şi culoarea caracterelor
* opţiuni suplimentare: caracter subliniat, exponent, indice, caracter animat, etc.
Pot fi inserate în document simboluri speciale, de exemplu: operatori matematici, literele alfabetului specific diverselor limbi, semne de punctuaţie speciale, alte simboluri - săgeţi, figuri geometrice, chenare, etc. Comanda Insert>Symbol permite selectarea unui astfel de caracter special, pentru a fi inserat în document sau permite definirea unei combinaţii de taste (Shortcut Key) a cărei utilizare să aibă ca efect inserarea caracterului ales în document.
Opţiunea Format>Paragraph permite:
* definirea modului de aliniere a textului în paragrafe
* definirea distanţei dintre rândurile textului
* definirea poziţiei în pagină pentru punctele de aliniere la utilizarea tastei Tab, precum şi a modului de aliniere în jurul acestor puncte, etc.
Pentru introducerea de efecte speciale în pagină, de tipul chenarelor, marginilor sau fundalurilor, pentru o întreagă pagină sau pentru un paragraf, se foloseşte comanda Format>Borders and Shading.
În sfârşit, se pot defini simbolurile care marchează în text enumerările, simple sau imbricate, folosind comanda Format>Bullets and Numbering.
În documentul Word pot fi inserate anumite enunţuri speciale, care pot fi gestionate la nivel de document:
* antetul de pagină şi finalul de pagină se definesc o singură dată şi vor fi tipărite pe fiecare pagină a documentului; pentru a le defini sau a le modifica, se dă comanda View>Header and Footer;
* numărul paginii, cu descrierea modului de inserare în pagină, a formatului de afişare şi a secvenţei care se numerotează, cu comanda Insert>Page Numbers;
* data şi ora gestionate de sistem, într-un format de afişare ales cu comanda Insert>Date and Time;
* notele de subsol de pagină sau de sfârşit de document pot fi adăugate cu Insert>Footnote şi consultate cu View>Footnotes; caracteristica lor principală este că pot fi numerotate în secvenţă, în interiorul paginii, al secţiunii sau al întregului document;
* comentariile pe marginea documentului pot fi inserate cu Insert>Comment şi pot fi vizualizate cu View>Comments; aceste comentarii pot fi listate separat de document; sunt marcate punctele din document unde au fost inserate comentarii;
* pot fi folosite în interiorul documentului anumite formule standard: de adresare, la începutul sau la sfârşitul documentului, de început sau de sfârşit de pagină, semnătura, etc.; acestea sunt selectate dintr-o listă, în care sunt grupate după semnificaţie, cu comanda Insert>AutoText; cu secvenţa de comenzi Insert>AutoText>AutoText este posibilă modificarea acestei liste, precum şi definirea regulilor de realizare a corecţiilor automate în document.
Editarea documentelor Word. Operaţia de editare a unui document se referă la adăugarea, ştergerea sau modificarea conţinutului documentului. Pentru uşurarea operaţiei de editare a documentelor, aplicaţia Word oferă utilizatorului posibilitatea de definire a blocurilor, în document şi de realizare a operaţiilor la nivel de bloc. Odată selectat, cu combinaţia de taste Shift+săgeată sau prin baleiere cu mouse-ul, un bloc poate fi copiat, mutat sau şters din document; se pot modifica, de asemenea, şi opţiunile de formatare, pentru un întreg bloc. Pentru selectarea întregului document activ se poate folosi comanda Edit>Select All.
Pentru anularea efectului ultimelor operaţii de modificare a conţinutului documentului editat poate fi utilizată comanda Edit>Undo; aplicaţia Word memorează în secvenţă operaţiile efectuate asupra documentului şi poate anula efectul acestora, în ordinea inversă efectuării lor, pentru un număr limitat de operaţii. Comanda inversă celei de anulare este comanda Edit>Redo sau Edit>Repeat, după caz.
O facilitate importantă oferită de aplicaţia Word, pentru editarea documentelor, este posibilitatea de a transfera datele între diferite aplicaţii Windows aflate în execuţie. Acest transfer de date se poate face prin intermediul memoriei Clipboard, memorie gestionată în comun de aplicaţiile Windows. În cazul general, datele sunt memorate în Clipboard la nivel de bloc, prin intermediul comenzilor de editare Edit>Copy sau Edit>Cut; pentru inserarea în document a unui bloc memorat deja în Clipboard se foloseşte comanda Edit>Paste.
Se poate memora în Clipboard, pentru a fi inserată apoi într-un document, imaginea curentă a ecranului, prin activarea tastei PrtScrn, sau se poate memora conţinutul ferestrei active, cu activarea tastelor Alt+PrtScrn. Legătura de date care se realizează prin intermediul memoriei Clipboard între două aplicaţii Windows este o legătură instantanee, de moment; imaginea datelor care se transmit de la o aplicaţie la alta este o imagine statică. Este posibilă definirea unei legături permanente, prin date, între două aplicaţii Windows, folosind tehnica OLE (Object Linking and Embedding). Această tehnică permite conectarea a două aplicaţii, pentru utilizarea în comun a datelor, în două moduri:
* prin legare
* prin încastrare.
Pentru explicarea tehnicii OLE se definesc următoarele elemente implicate:
* aplicaţia sursă (sau aplicaţia server) - este aplicaţia care a generat documentul sursă;
* documentul sursă - este documentul care va furniza blocul de date ce va fi folosit în comun;
* aplicaţia destinaţie (sau aplicaţia client) - este aplicaţia care a generat documentul destinaţie;
* documentul destinaţie - este documentul care va primi blocul de date care va fi folosit în comun.
Conectarea prin legare a două aplicaţii are loc atunci când în aplicaţia client se memorează, odată cu blocul de date, şi legătura către documentul sursă; rezultatul legării celor două documente este că atunci când se modifică blocul de date în documentul sursă, acesta va apărea modificat şi în documentul destinaţie. Restricţia care se impune în cazul utilizării procedeului de legare este de a nu modifica locaţia documentului sursă; în caz contrar, legătura definită în documentul destinaţie se rupe şi blocul inserat capătă un caracter static. Pentru a realiza legarea într-un document Word se foloseşte comanda Edit>Paste Special>Paste Link.
Comanda Edit>Links permite vizualizarea şi gestionarea tuturor legăturilor definite pentru documentul activ, ca document client. Conectarea prin încastrare a două aplicaţii se realizează atunci când, prin inserarea blocului în documentul destinaţie, se memorează şi legătura cu aplicaţia server; în acest caz, pentru a realiza modificarea blocului în documentul destinaţie, se activează automat aplicaţia server, cea care a generat blocul. Operaţia de încastrare se realizează cu comanda Insert>Object.
Un alt instrument oferit utilizatorului pentru editarea documentelor Word este facilitatea de căutare, cu comanda Edit>Find, eventual de căutare cu înlocuire a enunţului localizat cu un altul, cu comanda Edit>Replace.
Poziţionarea într-un document se poate face cu comanda Edit>Go to; are loc poziţionarea conform criteriului ales: număr de pagină, număr de linie, marcaj, comentariu, notă de subsol, tabel, etc.
Modificarea tipului de caracter folosit în textul selectat (majuscule sau minuscule) se poate realiza automat cu comanda Format>Change Case.
Verificarea corectitudinii ortografice şi gramaticale a textului, pentru o limbă selectată dintr-o listă, se realizează automat, conform opţiunilor definite cu comanda Tools>Spelling and Grammar.
Obiecte speciale în documentele Word. Documentul Word poate fi îmbogăţit şi cu alte elemente, în afara informaţiei de tip text:
* elemente de tip: imagine, sunet, secvenţe video, introduse cu comanda Insert>Picture; aceste elemente sunt existente deja în disc, în momentul inserării lor, ele fiind create cu aplicaţii specifice
* altă posibilitate este de a genera elementul dorit, prin activarea unei aplicaţii dedicate, selectate dintr-o listă de aplicaţii prezentată de comanda Insert>Object
* legăturile de tip hyperlink, către alte fişiere, pot fi definite cu comanda Insert>Hyperlink; se precizează locaţia fişierului către care se defineşte legătura, eventual şi un marcaj (Bookmark), în interiorul acestui fişier, către care se va face legătura; odată definit un hyperlink în documentul Word, prin selectarea acestuia, se încarcă automat fişierul spre care s-a definit legătura şi, dacă este cazul, se face localizarea automată a marcajului, în interiorul acestui fişier; dacă fişerul spre care s-a definit legătura nu este un document Word, atunci încărcarea acestuia se face prin activarea aplicaţiei care l-a generat
* pentru definirea unui marcaj în interiorul documentului Word se foloseşte comanda Insert>Bookmark; se poate defini o listă de etichete, după care se asociază fiecare etichetă din listă la un punct din documentul Word, care va putea fi localizat astfel prin intermediul etichetei respective.
Realizarea tabelelor cu aplicaţia Word. Aplicaţia Word dispune de facilităţi de generare automată, de gestionare şi de valorificare a structurilor de date tabelare. În acest scop au fost definite comenzile grupate sub opţiunea Table din meniul principal.
Pentru a insera un nou tabel într-un document se poate folosi generatorul automat de tabele, apelat cu comanda Table>Insert Table>Autoformat, sau se poate desena tabelul, folosind instrumentele oferite de opţiunea Table>Draw Table.
Într-un tabel se pot efectua operaţii cu linii, coloane sau celule (câmpuri); ele pot fi inserate sau selectate pentru modificare, copiere, mutare, ştergere sau formatare.
Două operaţii speciale cu celulele din tabel sunt: operaţia de împărţire a unei celule (Split Cell) şi operaţia de contopire a mai multor celule adiacente (Merge Cells). Ca posibilităţi de formatare a datelor într-un tabel, poate fi definită alinierea în celulă, pe orizontală sau pe verticală, poate fi definită orientarea textului din celulă, poate fi definit stilul şi grosimea chenarelor, se pot alege opţiuni de colorare pentru caractere şi fundalul celulelor, etc. cu ajutorul butoanelor de comandă ale barei de instrumente Tables and Borders.
Pentru valorificarea datelor memorate în tabele, acestea pot fi ordonate după cel mult trei criterii, cu opţiunea Table>Sort.
Pot fi definite formule de calcul simple, având ca operanzi date din celulele din tabel; de exemplu, se pot însuma celulele adiacente aflate la stânga SUM(LEFT) sau deasupra SUM(ABOVE) celulei curente, în care se va înscrie rezultatul. Aceste formule se pot defini folosind comanda Table>Formula; operatorii pe care această comandă îi oferă utilizatorului sunt: minim, maxim, medie, modul, valoare rotunjită, operator condiţional, de numărare, etc.
Pentru definirea operatorului de însumare pe coloană, în sus, până la prima celulă nenumerică, respectiv pe linie la stânga, se foloseşte butonul de comandă cu simbolul Σ.
Performanţe mult superioare se obţin prin organizarea tabelară a datelor cu ajutorul foilor de calcul gestionate de aplicaţia Excel.
Programele de editare ocupă un loc important în cadrul programelor utilitare incluse în software-ul oricărui sistem de calcul. Programele de editare permit introducerea, într-o manieră interactivă, a unor documente şi păstrarea lor în memoria externă a sistemului de calcul, în scopul consultării sau modificării lor ulterioare. Pentru preluarea, în regim interactiv, a datelor se folosesc echipamentele de intrare (ex: tastatură, scanner, mouse, etc.); la memorarea documentelor în memoria externă a sistemului de calcul se folosesc unităţi de hard-disk, floppy-disk, CD, unităţi de bandă magnetică, etc. În funcţie de facilităţile pe care le oferă utilizatorului, programele de editare se împart în două mari categorii:
* programe editoare de texte
* programe procesoare de documente.
Editoarele de texte au mai puţine facilităţi, fiind destinate, mai ales, preluării de texte şi memorării lor în fişiere de tip text, adică în fişiere în care datele sunt codificate utilizând un cod alfanumeric, de exemplu codul ASCII. Fiecare sistem de operare interactiv posedă un astfel de program de editare texte, de exemplu: programul EDIT pentru MS-DOS, programul Notepad pentru Windows, editoarele ed, ex, vi, pentru Unix, etc.
Editoarele de texte pot fi utilizate pentru preluarea în memoria externă a sistemelor de calcul a programelor, în varianta lor iniţială, aceea de program sursă. Prin dezvoltarea, în cadrul software-ului de programare, a mediilor de programare, a fost inclus, ca o componentă a unui mediu de programare, şi editorul de texte, tocmai pentru a putea realiza preluarea iniţială a programului sursă şi, eventual, modificarea ulterioară a acestuia. Pentru exemplificare, descriem, pe scurt, funcţiile oferite de Notepad, editorul de texte Windows:
* această aplicaţie permite generarea de documente de tip text, pe care le memorează în fişiere ASCII cu extensia implicită .TXT
* documentele astfel memorate pot fi ulterior modificate sau listate
* ca facilitate de editare a textelor, este posibilă alegerea fontului cu care se scrie, incluzând în alegerea făcută: numele fontului, dimensiunea caracterelor, stilul de afişare (Regular, Bold, Italic, Bold Italic) ca şi tipul de caractere folosit: latine, chirilice, greceşti, etc.
* este posibilă manevrarea blocurilor de text, prin copierea sau mutarea lor, de la o poziţie din text la alta; copierea unui bloc (Copy) se face cu păstrarea imaginii iniţiale a blocului în text, în timp ce mutarea unui bloc de text (Cut) se face cu ştergerea blocului din poziţia iniţială şi inserarea lui (Paste) în noua poziţie
* ca facilitate suplimentară este oferită o funcţie de căutare şi localizare în text a unui grup de caractere (Find), cu posibilitatea de repetare a căutării (Find Next) sau de înlocuire a grupului găsit cu un altul (Replace)
* în plus, aplicaţia permite inserarea în textul editat a datei şi orei curente, gestionate de sistemul de operare.
O proprietate importantă a editoarelor de texte este faptul că aceste aplicaţii generează fişiere de tipul WYSIWYG (What You See Is What You Get), adică fişiere în care nu sunt inserate decât caracterele vizibile, codificate alfanumeric, fără a include şi caractere 'ascunse', de exemplu caractere pentru controlul formatului de afişare a documentului sau pentru descrierea alinierii în pagină, în paragrafe, în interiorul rândului, etc. În general, utilizarea unor astfel de caractere de formatare este proprie aplicaţiei care a generat documentul şi, din acest motiv, un astfel de document poate fi citit, ulterior, numai cu aplicaţia cu care a fost generat. În contrast, un fişier de tip WYSIWYG poate fi citit cu orice aplicaţie care poate prelucra fişiere de tip text.
Un exemplu de aplicaţii care nu generează fişiere de tip WYSIWYG sunt procesoarele de documente. O aplicaţie procesoare de documente oferă un pachet de funcţii mult mai bogat, care permite generarea unor documente complexe, asigurând şi funcţii suplimentare de lucru cu aceste documente. Exemple de aplicaţii procesoare de documente sunt: Wordstar pentru CP/M şi preluat ulterior în MS-DOS, Write pentru mediul Windows 3.x sau Word pentru Windows 9x. Funcţiile pe care le poate asigura un procesor de documente sunt:
* introducerea, memorarea, modificarea şi tipărirea documentului
* definirea aspectului documentului:
o caracterele folosite
o alinierea în pagină
o formatarea paginilor
* lucrul în document la nivel de bloc, pentru operaţii de copiere, mutare, ştergere, localizare, înlocuire, etc.
* includerea în document a unor secvenţe speciale, de exemplu: antet de pagină, sfârşit de pagină, note de subsol, comentarii pe marginea documentului, formule standard de adresare, marcaje, etc.
* includerea în document a unor 'obiecte' speciale:
o imagini
o tabele
o legături către alte documente (legături numite hyperlink-uri), etc.
* funcţii speciale, de tipul: verificare şi corectare automată a erorilor de ortografie, sintaxă sau formatare a documentului; evidenţa modificărilor aduse în document, prin jurnalizare sau prin evidenţă statistică; definirea şi utilizarea unor secvenţe de comenzi, numite macrouri, etc.
* generatoare automate diverse, cum ar fi generatorul de tabele, generatorul de documente de un anumit fel, etc..
Rezultatul utilizării unui procesor de documente poate fi un document complex, care să includă atât text, cât şi imagini, reprezentări tabelare sau grafice, şi care să fie corelat cu alte documente, prin intermediul legăturilor de tip hyperlink. Un astfel de document este cunoscut sub numele de document hypertext.
Cuprins capitol6.2. Procesorul de documente Word.
Aspectul ferestrelor. Procesorul de documente Word face parte din pachetul de aplicaţii Office, dezvoltat de firma Microsoft, pentru sistemul de operare Windows. Această aplicaţie are, pe de o parte, trăsăturile generale ale unei aplicaţii Windows şi, pe de altă parte, trăsături care o particularizează, trăsături legate de funcţiile ei specifice. Ca pentru orice aplicaţie Windows, şi pentru aplicaţia Word interfaţa cu utilizatorul este realizată prin intermediul ferestrei de aplicaţie. Fiecare document cu care se lucrează, la un moment dat, sub controlul aplicaţiei Word, are ataşată o fereastră document; Word este o aplicaţie care poate gestiona, la un moment dat, mai multe ferestre document. Fereastra de aplicaţie Word include toate elementele caracteristice unei ferestre Windows:
* bara de titlu, în care poate să apară afişat şi numele documentului activ;
* bara cu meniul orizontal al aplicaţiei;
* una sau mai multe bare cu instrumente ale aplicaţiei, adică butoane de comandă, grupate pe tipuri de funcţii; fiecare grup de butoane de comandă poate fi afişat sau nu în fereastra aplicaţiei, în funcţie de alegerea făcută în opţiunea View>Toolbars
* bara de stare, în care se indică poziţia curentă în documentul activ, dimensiunea documentului şi alte informaţii legate de contextul de lucru.
Aplicaţia Word poate gestiona simultan mai multe documente; fiecărui document deschis îi este atribuită o fereastră document; în acest fel, la un moment dat, pot fi deschise mai multe ferestre document, dar o singură fereastră document este activă, adică afişează cursorul în document şi permite lucrul cu documentul respectiv. Lista tuturor ferestrelor document deschise, la un moment dat, este afişată în capitolul al doilea al meniului Window; prin intermediul acestei liste se poate comuta de la un document activ la altul, alegând, din listă, numele documentului dorit. O fereastră document poate conţine:
* bară orizontală şi una verticală care includ riglele pentru definirea alinierii în rând şi în pagină, dacă a fost selectată opţiunea View>Ruler;
* barele de defilare orizontală şi verticală, împreună cu butoanele de comandă, pentru deplasarea rapidă în document.
Crearea, memorarea şi tipărirea unui document Word.
Un document Word poate fi creat interactiv, introducându-l de la tastatură, sau poate fi creat pornind de la alte fişiere, text sau de altă natură, preluate din discul sistemului. Generarea unui nou document Word poate fi făcută cu ajutorul generatorului de documente care se activează la secvenţa de comenzi File>New. Acesta permite generarea unui document nou sau a unei machete de document (Template); pentru diferite tipuri de documente, generatorul oferă un set de machete din care poate fi selectată cea dorită, pentru generareanoului document. Un document creat trebuie să fie salvat în memoria externă a sistemului de calcul, pentru a permite accesarea sa ulterioară. Operaţia de salvare în disc a documentului din fereastra activă se realizează cu comanda File>Save As, caz în care se cere şi numele sub care va fi salvat documentul, sau cu comanda File>Save, în cazul în care se acoperă o imagine a documentului, deja creată în disc.
Extensia implicită sub care se salvează un document Word este .DOC; extensia implicită pentru o machetă de document este .DOT .
Pentru a deschide un document salvat anterior în disc se utilizează opţiunile File>Open; fereastra de dialog care se deschide permite declararea numelui de fişier care conţine documentul dorit sau căutarea şi localizarea lui în disc, conform unui set de criterii care se pot defini:
* după tipul fişierului
* după folderul sau calea în arborele de directori către subarborele în care se realizează căutarea
* după conţinutul fişierului
* după data ultimei modificări, etc.
Opţiunea File>Close are ca efect închiderea ferestrei document active; dacă documentul care a fost editat în fereastra document a fost salvat în disc, atunci se închide şi fişierul în care a fost salvat documentul; dacă nu a fost salvat în disc, documentul introdus se pierde; din acest motiv, înainte de a închide fereastra document, aplicaţia Word oferă o ultimă şansă utilizatorului, pentru a salva documentul editat.
Penultimul capitol al meniului File conţine lista ultimelor documente deschise; această listă este permanent actualizată şi este memorată până la activarea următoare a aplicaţiei Word; în felul acesta se poate deschide rapid unul dintre ultimele documente cu care s-a lucrat.
Un alt capitol al meniului File permite gestionarea imprimării documentului activ. În acest scop, se defineşte mai întâi aşezarea în pagină, prin:
* definirea dimensiunii marginilor laterale ale paginilor documentului
* alegerea tipului şi dimensiunii paginilor
* definirea orientării textului în pagină: Portrait pentru orientarea paginii pe verticală sau Landscape pentru orientarea paginii pe orizontală, etc.
Toate aceste setări pot fi făcute utilizând paginile ferestrei de dialog deschise de comanda File>Page Setup.
Vizualizarea aspectului general al documentului, aşa cum apare acesta când este imprimat, se poate realiza cu opţiunea File>Print Preview.
În sfârşit, comanda de listare este File>Print; această comandă deschide o fereastră de dialog care permite utilizatorului să declare:
* tipul de imprimantă folosit şi caracteristicile tehnice ale operaţiei de listare
* domeniul de pagini din document care se imprimă şi natura informaţiilor imprimate (documentul propriu-zis, comentariile, formulele standard, etc.)
* ordinea de imprimare a paginilor, numărul de exemplare din fiecare pagină, etc.
Funcţii de formatare a documentelor Word. Prima operaţie privind formatarea documentului Word este definirea încadrării în pagină, prezentată în paragraful anterior (File>Page Setup). Aspectul textului editat se defineşte cu comanda Format>Font, selectând:
* fontul şi stilul fontului (normal, îngroşat, înclinat)
* dimensiunea şi culoarea caracterelor
* opţiuni suplimentare: caracter subliniat, exponent, indice, caracter animat, etc.
Pot fi inserate în document simboluri speciale, de exemplu: operatori matematici, literele alfabetului specific diverselor limbi, semne de punctuaţie speciale, alte simboluri - săgeţi, figuri geometrice, chenare, etc. Comanda Insert>Symbol permite selectarea unui astfel de caracter special, pentru a fi inserat în document sau permite definirea unei combinaţii de taste (Shortcut Key) a cărei utilizare să aibă ca efect inserarea caracterului ales în document.
Opţiunea Format>Paragraph permite:
* definirea modului de aliniere a textului în paragrafe
* definirea distanţei dintre rândurile textului
* definirea poziţiei în pagină pentru punctele de aliniere la utilizarea tastei Tab, precum şi a modului de aliniere în jurul acestor puncte, etc.
Pentru introducerea de efecte speciale în pagină, de tipul chenarelor, marginilor sau fundalurilor, pentru o întreagă pagină sau pentru un paragraf, se foloseşte comanda Format>Borders and Shading.
În sfârşit, se pot defini simbolurile care marchează în text enumerările, simple sau imbricate, folosind comanda Format>Bullets and Numbering.
În documentul Word pot fi inserate anumite enunţuri speciale, care pot fi gestionate la nivel de document:
* antetul de pagină şi finalul de pagină se definesc o singură dată şi vor fi tipărite pe fiecare pagină a documentului; pentru a le defini sau a le modifica, se dă comanda View>Header and Footer;
* numărul paginii, cu descrierea modului de inserare în pagină, a formatului de afişare şi a secvenţei care se numerotează, cu comanda Insert>Page Numbers;
* data şi ora gestionate de sistem, într-un format de afişare ales cu comanda Insert>Date and Time;
* notele de subsol de pagină sau de sfârşit de document pot fi adăugate cu Insert>Footnote şi consultate cu View>Footnotes; caracteristica lor principală este că pot fi numerotate în secvenţă, în interiorul paginii, al secţiunii sau al întregului document;
* comentariile pe marginea documentului pot fi inserate cu Insert>Comment şi pot fi vizualizate cu View>Comments; aceste comentarii pot fi listate separat de document; sunt marcate punctele din document unde au fost inserate comentarii;
* pot fi folosite în interiorul documentului anumite formule standard: de adresare, la începutul sau la sfârşitul documentului, de început sau de sfârşit de pagină, semnătura, etc.; acestea sunt selectate dintr-o listă, în care sunt grupate după semnificaţie, cu comanda Insert>AutoText; cu secvenţa de comenzi Insert>AutoText>AutoText este posibilă modificarea acestei liste, precum şi definirea regulilor de realizare a corecţiilor automate în document.
Editarea documentelor Word. Operaţia de editare a unui document se referă la adăugarea, ştergerea sau modificarea conţinutului documentului. Pentru uşurarea operaţiei de editare a documentelor, aplicaţia Word oferă utilizatorului posibilitatea de definire a blocurilor, în document şi de realizare a operaţiilor la nivel de bloc. Odată selectat, cu combinaţia de taste Shift+săgeată sau prin baleiere cu mouse-ul, un bloc poate fi copiat, mutat sau şters din document; se pot modifica, de asemenea, şi opţiunile de formatare, pentru un întreg bloc. Pentru selectarea întregului document activ se poate folosi comanda Edit>Select All.
Pentru anularea efectului ultimelor operaţii de modificare a conţinutului documentului editat poate fi utilizată comanda Edit>Undo; aplicaţia Word memorează în secvenţă operaţiile efectuate asupra documentului şi poate anula efectul acestora, în ordinea inversă efectuării lor, pentru un număr limitat de operaţii. Comanda inversă celei de anulare este comanda Edit>Redo sau Edit>Repeat, după caz.
O facilitate importantă oferită de aplicaţia Word, pentru editarea documentelor, este posibilitatea de a transfera datele între diferite aplicaţii Windows aflate în execuţie. Acest transfer de date se poate face prin intermediul memoriei Clipboard, memorie gestionată în comun de aplicaţiile Windows. În cazul general, datele sunt memorate în Clipboard la nivel de bloc, prin intermediul comenzilor de editare Edit>Copy sau Edit>Cut; pentru inserarea în document a unui bloc memorat deja în Clipboard se foloseşte comanda Edit>Paste.
Se poate memora în Clipboard, pentru a fi inserată apoi într-un document, imaginea curentă a ecranului, prin activarea tastei PrtScrn, sau se poate memora conţinutul ferestrei active, cu activarea tastelor Alt+PrtScrn. Legătura de date care se realizează prin intermediul memoriei Clipboard între două aplicaţii Windows este o legătură instantanee, de moment; imaginea datelor care se transmit de la o aplicaţie la alta este o imagine statică. Este posibilă definirea unei legături permanente, prin date, între două aplicaţii Windows, folosind tehnica OLE (Object Linking and Embedding). Această tehnică permite conectarea a două aplicaţii, pentru utilizarea în comun a datelor, în două moduri:
* prin legare
* prin încastrare.
Pentru explicarea tehnicii OLE se definesc următoarele elemente implicate:
* aplicaţia sursă (sau aplicaţia server) - este aplicaţia care a generat documentul sursă;
* documentul sursă - este documentul care va furniza blocul de date ce va fi folosit în comun;
* aplicaţia destinaţie (sau aplicaţia client) - este aplicaţia care a generat documentul destinaţie;
* documentul destinaţie - este documentul care va primi blocul de date care va fi folosit în comun.
Conectarea prin legare a două aplicaţii are loc atunci când în aplicaţia client se memorează, odată cu blocul de date, şi legătura către documentul sursă; rezultatul legării celor două documente este că atunci când se modifică blocul de date în documentul sursă, acesta va apărea modificat şi în documentul destinaţie. Restricţia care se impune în cazul utilizării procedeului de legare este de a nu modifica locaţia documentului sursă; în caz contrar, legătura definită în documentul destinaţie se rupe şi blocul inserat capătă un caracter static. Pentru a realiza legarea într-un document Word se foloseşte comanda Edit>Paste Special>Paste Link.
Comanda Edit>Links permite vizualizarea şi gestionarea tuturor legăturilor definite pentru documentul activ, ca document client. Conectarea prin încastrare a două aplicaţii se realizează atunci când, prin inserarea blocului în documentul destinaţie, se memorează şi legătura cu aplicaţia server; în acest caz, pentru a realiza modificarea blocului în documentul destinaţie, se activează automat aplicaţia server, cea care a generat blocul. Operaţia de încastrare se realizează cu comanda Insert>Object.
Un alt instrument oferit utilizatorului pentru editarea documentelor Word este facilitatea de căutare, cu comanda Edit>Find, eventual de căutare cu înlocuire a enunţului localizat cu un altul, cu comanda Edit>Replace.
Poziţionarea într-un document se poate face cu comanda Edit>Go to; are loc poziţionarea conform criteriului ales: număr de pagină, număr de linie, marcaj, comentariu, notă de subsol, tabel, etc.
Modificarea tipului de caracter folosit în textul selectat (majuscule sau minuscule) se poate realiza automat cu comanda Format>Change Case.
Verificarea corectitudinii ortografice şi gramaticale a textului, pentru o limbă selectată dintr-o listă, se realizează automat, conform opţiunilor definite cu comanda Tools>Spelling and Grammar.
Obiecte speciale în documentele Word. Documentul Word poate fi îmbogăţit şi cu alte elemente, în afara informaţiei de tip text:
* elemente de tip: imagine, sunet, secvenţe video, introduse cu comanda Insert>Picture; aceste elemente sunt existente deja în disc, în momentul inserării lor, ele fiind create cu aplicaţii specifice
* altă posibilitate este de a genera elementul dorit, prin activarea unei aplicaţii dedicate, selectate dintr-o listă de aplicaţii prezentată de comanda Insert>Object
* legăturile de tip hyperlink, către alte fişiere, pot fi definite cu comanda Insert>Hyperlink; se precizează locaţia fişierului către care se defineşte legătura, eventual şi un marcaj (Bookmark), în interiorul acestui fişier, către care se va face legătura; odată definit un hyperlink în documentul Word, prin selectarea acestuia, se încarcă automat fişierul spre care s-a definit legătura şi, dacă este cazul, se face localizarea automată a marcajului, în interiorul acestui fişier; dacă fişerul spre care s-a definit legătura nu este un document Word, atunci încărcarea acestuia se face prin activarea aplicaţiei care l-a generat
* pentru definirea unui marcaj în interiorul documentului Word se foloseşte comanda Insert>Bookmark; se poate defini o listă de etichete, după care se asociază fiecare etichetă din listă la un punct din documentul Word, care va putea fi localizat astfel prin intermediul etichetei respective.
Realizarea tabelelor cu aplicaţia Word. Aplicaţia Word dispune de facilităţi de generare automată, de gestionare şi de valorificare a structurilor de date tabelare. În acest scop au fost definite comenzile grupate sub opţiunea Table din meniul principal.
Pentru a insera un nou tabel într-un document se poate folosi generatorul automat de tabele, apelat cu comanda Table>Insert Table>Autoformat, sau se poate desena tabelul, folosind instrumentele oferite de opţiunea Table>Draw Table.
Într-un tabel se pot efectua operaţii cu linii, coloane sau celule (câmpuri); ele pot fi inserate sau selectate pentru modificare, copiere, mutare, ştergere sau formatare.
Două operaţii speciale cu celulele din tabel sunt: operaţia de împărţire a unei celule (Split Cell) şi operaţia de contopire a mai multor celule adiacente (Merge Cells). Ca posibilităţi de formatare a datelor într-un tabel, poate fi definită alinierea în celulă, pe orizontală sau pe verticală, poate fi definită orientarea textului din celulă, poate fi definit stilul şi grosimea chenarelor, se pot alege opţiuni de colorare pentru caractere şi fundalul celulelor, etc. cu ajutorul butoanelor de comandă ale barei de instrumente Tables and Borders.
Pentru valorificarea datelor memorate în tabele, acestea pot fi ordonate după cel mult trei criterii, cu opţiunea Table>Sort.
Pot fi definite formule de calcul simple, având ca operanzi date din celulele din tabel; de exemplu, se pot însuma celulele adiacente aflate la stânga SUM(LEFT) sau deasupra SUM(ABOVE) celulei curente, în care se va înscrie rezultatul. Aceste formule se pot defini folosind comanda Table>Formula; operatorii pe care această comandă îi oferă utilizatorului sunt: minim, maxim, medie, modul, valoare rotunjită, operator condiţional, de numărare, etc.
Pentru definirea operatorului de însumare pe coloană, în sus, până la prima celulă nenumerică, respectiv pe linie la stânga, se foloseşte butonul de comandă cu simbolul Σ.
Performanţe mult superioare se obţin prin organizarea tabelară a datelor cu ajutorul foilor de calcul gestionate de aplicaţia Excel.
vineri, 12 martie 2010
Utilizarea computerului si organizarea fisierelor
Arhivarea se poate realiza prin programele: WinZip, WinRar, PowerArchiver – ce se pot descarca de pe Internet
fara cost (freeware). Prin arhivare se poate reduce dimensiunea fisierului initial de la 20% pana la 85%.
1.1. Arhivare si dezarhivare cu WinRar
Este o modalitate de a reduce dimensiunile fisierelor. Arhivarea se face cu programe speciale: WinRar, WinZip
Exemplu: arhivarea fisierului windows2002.doc existent pe hard, de 4120 Kb. Va trebui redus la un fisier mai
mic de 1,2Mb, pentru a putea fi copiat pe discheta.
Varianta 1
Arhivare – In programul My Computer sau Windows Explorer – clic dreapta pe pictograma fisierului/directorului
– comanda Add to SCHEMA.RAR, unde SCHEMA este numele fisierului care se arhiveaza.
Dezarhivarea se realizeaza:clic dreapta pe fisierul arhivat – Extract to here prin care se dezarhiveaza în
dosarul actual.
Varianta 2
Se lanseaza Start – Programs – WinRar – (fereastra 1) – Selectie fisier – Add file to archive (fereastra 2:
se compleaza câmpurile).
Daca pe PC-ul pe care va fi copiat fisierul nu exista instalat WinRar, nu se va putea dezarhiva. De aceea e bine
ca arhiva sa fie creata ca program executabil, cu optiunea SFX. Noua dimensiune a fisierului: 685 Kb. Extensia
noului fisier va fi « .exe »
Pentru a dezarhiva un fisier arhiva executabila, se va da dublu-clic pe el. Se deschide o fereastra, se indica locul
unde se doreste dezarhivarea. Calea implicita e cea în care se afla fisierul. Prin fisier RAR sau ZIP
autodespachetabil se întelege un fisier executabil, de extensie EXE, care include doua componente:
- Un fisier arhivat
- Un software prin care fisierul arhivat poate fi dezarhivat chiar în absenta programului de
arhivare utilizat. Deci pentru dezarhivarea unui fisier RAR/ZIP autodespachetabil nu este necesara
utilizarea unui software special, de exemplu programul WinRAR
Daca arhiva nu este program executabil, se foloseste WinRar pentru dezarhivare:
Dublu-clic pe WinRar – selectie arhiva – butonul « Extract to specified directory » - (fereastra) – se alege
calea – OK.
1.2. Arhivare si dezarhivare cu WinZip
Start – Programs – WinZip – butonul « New » - Meniul «Create » si definirea caii – Nume fisier – OK
Fereastra “Add” – Meniul “Add” se alege fisierul – Meniul “Compression” se alege Maximum – Butonul Add
Se va crea un fisier arhiva cu extensia “.zip”. Pentru a putea dezarhiva acest fisier si daca WinZip nu
e instalat pe PC, e recomandat sa se creeze arhiva ca program executabil (exista un buton specific în
fereastra WinZip).
Pentru a dezarhiva un fisier arhiva executabila din WinZip, se va da dublu-clic pe el. Se deschide o fereastra, se
indica locul unde se doreste dezarhivarea. Calea implicita e cea în care se afla fisierul, daca se doreste
schimbarea ei se apasa Browse. Pentru a începe dezarhivarea se apasa Unzip.
Daca fisierul arhiva nu este executabil:
Dublu-clic pe WinZip – selectie arhiva – butonul « Extract to specified directory » - (fereastra) – se alege
calea – OK.
2. Virusii
Virusii sunt programe create cu scop distructiv. Ele au proprietatea de a se extinde si duc la o
functionare necorespunzatoare a sistemului de operare. Virusii distrug informatii aflate pe computer
si împiedica functionarea aplicatiilor. Virusii sunt foarte diferiti: de la cei mai inofensivi care ataca
fisiere de tip « .txt » si documente, pana la virusi care duc la stricarea componentelor hard ale
computerului.
In functie de tipul distrugerilor provocate în sistem, virusii pot fi clasificati astfel:
- virusi care determina blocarea sistemului; acest virus distruge doar programul purtator
- virusi care incomodeaza sau fac uneori imposibil lucrul la calculator (de exemplu
reinitializarea aleatoare a calculatorului, blocarea tastaturii, încetinirea vitezei de lucru,
afisarea unor texte, modificarea generatorului de caractere)
- virusi care afecteaza întregul sistem (de exemplu distrug tabelele de partitionare ale hard
disk-ului, modifica tabelul de alocare a fisierelor, formateaza hard disk-ul, distrug sectorul de
încarcare al discului)
2.1. Modalitati de transmitere a virusilor
- prin intermediul Internet-ului, când se descarca programe, documente sau imagini
- prin atasamentele mesajelor e-mail primite
- prin intermediul dischetei, discurilor CD si discurilor Winchester externe, virusate, care circula între
diferite calculatoare
- daca calculatorul utilizat este legat într-o retea de calculatoare, un virus se poate raspândi rapid pe
toate statiile retelei
Se recomanda scanarea computerului si a discurilor exterioare cu programe antivirus care descopera virusul si îl
elimina din toate fisierele în care este prezent. Un program antivirus bun poate descoperi în timpul scanarii
virusi care nu sunt activi.
2.2. Protectia împotriva virusilor
- se instaleaza un program antivirus foarte bun, recent, care sa depisteze si sa elimine eventualii virusi
- se scaneaza periodic fisierele din calculator si dischetele, înainte de folosire
- se scaneaza fisierele atasate primite prin e-mail
- nu se vor lansa în executie programe care nu provin din surse sigure
- se recomanda realizarea copiilor de siguranta (backup-uri) ale tuturor datelor
2.3. Notiunea de dezinfectare a fisierelor
Termenul de dezinfectare este asemanator cu cel utilizat in viata zilnica, însa se refera la calculatoare. Virusii
existenti pe un calculator se pot elimina.
In acest scop se vor instala pe calculator (cel putin) un program antivirus performant, care descopera virusul,
dupa care îl elimina din fisiere si din calculator. Exista o gama foarte larga de programe antivirus, de exemplu
Norton AntiVirus, F-Prot si altele. Ele se pot descarca de pe Internet. Unele dintre acestea pot fi freeware,
shareware sau demo.
2.4. Utilizarea programului antivirus Norton AntiVirus
Se lanseaza aplicatia. Apare fereastra de start. Pentru a scana întreg calculatorul se apasa « Full System Scan ».
Pentru a scana un director sau o discheta, se alege din meniul din stânga optiunea “Scan for Viruses”. In noua
fereastra deschisa se aleg diferite optiuni de scanare. Programul antivirus are o baza de date în care sunt
înglobate diferitele tipuri de virusi. Pot aparea virusi noi care sunt în calculator iar antivirusul nu îi poate detecta.
De aceea baza de date a antivirusului trebuie actualizata mereu (la o luna).
3. Instalarea/Dezinstalarea unei aplicatii soft
Se introduce discheta sau CD-ul în unitatea corespunzatoare. Se ruleaza programul executabil (de obicei
Setup.exe). Se urmareste derularea lui si se raspunde la cererile care apar pe ecran. Daca programul instalat
nu va mai fi folosit, pentru a elibera spatiul pe HDD acesta se dezinstaleaza.
Modalitati de dezinstalare:
1. Din fereastra Control Panel se alege pictograma Add or Remove Programs – se alege programul ce
trebuie dezinstalat – se apasa butonul Change/Remove
2. Start – Settings – Control Panel – dublu clic pe Add and Remove Programs
Pentru instalare: Se afiseaza o fereastra de dialog care contine în partea stânga trei butoane – selectam Add
New Programs – se introduce CD-ul sau discheta în unitatea respectiva si se da comanda CD or Floppy – apoi
se vor executa instructiunile de instalare
Pentru dezinstalare:
1. se selecteaza din fereastra, din zona centrala, programul pe care dorim sa-l dezinstalam. Dupa selectarea
acestuia se va actiona fie butonul Change (modificare), fie butonul Remove (îndepartare).
2. Se alege functia Uninstall din directorul aplicatie.
3. Daca cele doua optiuni nu sunt posibile, se sterge directorul ce contine aplicatia respectiva, cu tasta Delete.
4. Salvarea de siguranta (backup) a fisierelor pe suporturi externe
Salvarea de siguranta se poate realiza prin simpla copiere a fisierelor pe dischete, CD, ZIP sau în dosarele
partajate ale retelei utilizate. Sistemul de operare pune însa la dispozitia utilizatorului un program simplu de
manevrat si foarte eficient destinat salvarii de siguranta si restaurarii unui fisier. Acest program are numele
BackUp.
Se va efectua: Start – Programs – Accessories – System Tools – BackUp. Eticheta ferestrei este Backup
or Restore Wizard (expertul de salvare de siguranta sau de restaurare). Programul poate fi utilizat în:
modul expert (BackUp wizard)
modul avansat (modul direct, BackUp)
fara cost (freeware). Prin arhivare se poate reduce dimensiunea fisierului initial de la 20% pana la 85%.
1.1. Arhivare si dezarhivare cu WinRar
Este o modalitate de a reduce dimensiunile fisierelor. Arhivarea se face cu programe speciale: WinRar, WinZip
Exemplu: arhivarea fisierului windows2002.doc existent pe hard, de 4120 Kb. Va trebui redus la un fisier mai
mic de 1,2Mb, pentru a putea fi copiat pe discheta.
Varianta 1
Arhivare – In programul My Computer sau Windows Explorer – clic dreapta pe pictograma fisierului/directorului
– comanda Add to SCHEMA.RAR, unde SCHEMA este numele fisierului care se arhiveaza.
Dezarhivarea se realizeaza:clic dreapta pe fisierul arhivat – Extract to here prin care se dezarhiveaza în
dosarul actual.
Varianta 2
Se lanseaza Start – Programs – WinRar – (fereastra 1) – Selectie fisier – Add file to archive (fereastra 2:
se compleaza câmpurile).
Daca pe PC-ul pe care va fi copiat fisierul nu exista instalat WinRar, nu se va putea dezarhiva. De aceea e bine
ca arhiva sa fie creata ca program executabil, cu optiunea SFX. Noua dimensiune a fisierului: 685 Kb. Extensia
noului fisier va fi « .exe »
Pentru a dezarhiva un fisier arhiva executabila, se va da dublu-clic pe el. Se deschide o fereastra, se indica locul
unde se doreste dezarhivarea. Calea implicita e cea în care se afla fisierul. Prin fisier RAR sau ZIP
autodespachetabil se întelege un fisier executabil, de extensie EXE, care include doua componente:
- Un fisier arhivat
- Un software prin care fisierul arhivat poate fi dezarhivat chiar în absenta programului de
arhivare utilizat. Deci pentru dezarhivarea unui fisier RAR/ZIP autodespachetabil nu este necesara
utilizarea unui software special, de exemplu programul WinRAR
Daca arhiva nu este program executabil, se foloseste WinRar pentru dezarhivare:
Dublu-clic pe WinRar – selectie arhiva – butonul « Extract to specified directory » - (fereastra) – se alege
calea – OK.
1.2. Arhivare si dezarhivare cu WinZip
Start – Programs – WinZip – butonul « New » - Meniul «Create » si definirea caii – Nume fisier – OK
Fereastra “Add” – Meniul “Add” se alege fisierul – Meniul “Compression” se alege Maximum – Butonul Add
Se va crea un fisier arhiva cu extensia “.zip”. Pentru a putea dezarhiva acest fisier si daca WinZip nu
e instalat pe PC, e recomandat sa se creeze arhiva ca program executabil (exista un buton specific în
fereastra WinZip).
Pentru a dezarhiva un fisier arhiva executabila din WinZip, se va da dublu-clic pe el. Se deschide o fereastra, se
indica locul unde se doreste dezarhivarea. Calea implicita e cea în care se afla fisierul, daca se doreste
schimbarea ei se apasa Browse. Pentru a începe dezarhivarea se apasa Unzip.
Daca fisierul arhiva nu este executabil:
Dublu-clic pe WinZip – selectie arhiva – butonul « Extract to specified directory » - (fereastra) – se alege
calea – OK.
2. Virusii
Virusii sunt programe create cu scop distructiv. Ele au proprietatea de a se extinde si duc la o
functionare necorespunzatoare a sistemului de operare. Virusii distrug informatii aflate pe computer
si împiedica functionarea aplicatiilor. Virusii sunt foarte diferiti: de la cei mai inofensivi care ataca
fisiere de tip « .txt » si documente, pana la virusi care duc la stricarea componentelor hard ale
computerului.
In functie de tipul distrugerilor provocate în sistem, virusii pot fi clasificati astfel:
- virusi care determina blocarea sistemului; acest virus distruge doar programul purtator
- virusi care incomodeaza sau fac uneori imposibil lucrul la calculator (de exemplu
reinitializarea aleatoare a calculatorului, blocarea tastaturii, încetinirea vitezei de lucru,
afisarea unor texte, modificarea generatorului de caractere)
- virusi care afecteaza întregul sistem (de exemplu distrug tabelele de partitionare ale hard
disk-ului, modifica tabelul de alocare a fisierelor, formateaza hard disk-ul, distrug sectorul de
încarcare al discului)
2.1. Modalitati de transmitere a virusilor
- prin intermediul Internet-ului, când se descarca programe, documente sau imagini
- prin atasamentele mesajelor e-mail primite
- prin intermediul dischetei, discurilor CD si discurilor Winchester externe, virusate, care circula între
diferite calculatoare
- daca calculatorul utilizat este legat într-o retea de calculatoare, un virus se poate raspândi rapid pe
toate statiile retelei
Se recomanda scanarea computerului si a discurilor exterioare cu programe antivirus care descopera virusul si îl
elimina din toate fisierele în care este prezent. Un program antivirus bun poate descoperi în timpul scanarii
virusi care nu sunt activi.
2.2. Protectia împotriva virusilor
- se instaleaza un program antivirus foarte bun, recent, care sa depisteze si sa elimine eventualii virusi
- se scaneaza periodic fisierele din calculator si dischetele, înainte de folosire
- se scaneaza fisierele atasate primite prin e-mail
- nu se vor lansa în executie programe care nu provin din surse sigure
- se recomanda realizarea copiilor de siguranta (backup-uri) ale tuturor datelor
2.3. Notiunea de dezinfectare a fisierelor
Termenul de dezinfectare este asemanator cu cel utilizat in viata zilnica, însa se refera la calculatoare. Virusii
existenti pe un calculator se pot elimina.
In acest scop se vor instala pe calculator (cel putin) un program antivirus performant, care descopera virusul,
dupa care îl elimina din fisiere si din calculator. Exista o gama foarte larga de programe antivirus, de exemplu
Norton AntiVirus, F-Prot si altele. Ele se pot descarca de pe Internet. Unele dintre acestea pot fi freeware,
shareware sau demo.
2.4. Utilizarea programului antivirus Norton AntiVirus
Se lanseaza aplicatia. Apare fereastra de start. Pentru a scana întreg calculatorul se apasa « Full System Scan ».
Pentru a scana un director sau o discheta, se alege din meniul din stânga optiunea “Scan for Viruses”. In noua
fereastra deschisa se aleg diferite optiuni de scanare. Programul antivirus are o baza de date în care sunt
înglobate diferitele tipuri de virusi. Pot aparea virusi noi care sunt în calculator iar antivirusul nu îi poate detecta.
De aceea baza de date a antivirusului trebuie actualizata mereu (la o luna).
3. Instalarea/Dezinstalarea unei aplicatii soft
Se introduce discheta sau CD-ul în unitatea corespunzatoare. Se ruleaza programul executabil (de obicei
Setup.exe). Se urmareste derularea lui si se raspunde la cererile care apar pe ecran. Daca programul instalat
nu va mai fi folosit, pentru a elibera spatiul pe HDD acesta se dezinstaleaza.
Modalitati de dezinstalare:
1. Din fereastra Control Panel se alege pictograma Add or Remove Programs – se alege programul ce
trebuie dezinstalat – se apasa butonul Change/Remove
2. Start – Settings – Control Panel – dublu clic pe Add and Remove Programs
Pentru instalare: Se afiseaza o fereastra de dialog care contine în partea stânga trei butoane – selectam Add
New Programs – se introduce CD-ul sau discheta în unitatea respectiva si se da comanda CD or Floppy – apoi
se vor executa instructiunile de instalare
Pentru dezinstalare:
1. se selecteaza din fereastra, din zona centrala, programul pe care dorim sa-l dezinstalam. Dupa selectarea
acestuia se va actiona fie butonul Change (modificare), fie butonul Remove (îndepartare).
2. Se alege functia Uninstall din directorul aplicatie.
3. Daca cele doua optiuni nu sunt posibile, se sterge directorul ce contine aplicatia respectiva, cu tasta Delete.
4. Salvarea de siguranta (backup) a fisierelor pe suporturi externe
Salvarea de siguranta se poate realiza prin simpla copiere a fisierelor pe dischete, CD, ZIP sau în dosarele
partajate ale retelei utilizate. Sistemul de operare pune însa la dispozitia utilizatorului un program simplu de
manevrat si foarte eficient destinat salvarii de siguranta si restaurarii unui fisier. Acest program are numele
BackUp.
Se va efectua: Start – Programs – Accessories – System Tools – BackUp. Eticheta ferestrei este Backup
or Restore Wizard (expertul de salvare de siguranta sau de restaurare). Programul poate fi utilizat în:
modul expert (BackUp wizard)
modul avansat (modul direct, BackUp)
Sisteme de operare
Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, şi care se ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o staţie de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un smartphone, un aparat de navigaţie rutieră sau şi un alt sistem cu "inteligenţă" proprie. Sistemul de operare joacă şi rolul de gazdă pentru aplicaţiile care rulează pe echipamentul (hardware-ul) respectiv.
Exemple de sisteme de operare:
* BS2000, BS3000
* DOS, PC-DOS, MS-DOS
* Linux, AIX, HP-UX
* Mac OS
* Solaris
* Ubuntu
* UNIX
* Windows-toate editiile de la 1.0 la Windows 7, Vista XP etc.
Funcţiile sistemului de operare
Pentru a îndeplini rolul de interfaţă între hardware ţi utilizatori, un sistem de operare trebuie să fie capabil îndeplinească următoarele funcţii:
1. Oferirea posibilităţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. In acest sens, sistemul de operare trebuie să dispună de:
- un editor de texte
- un translator
- un editor de legături
2. Alocarea resurselor necesare executării programelor, se realizează prin identificarea: programelor ce se execută, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice ţi a cerinţelor privind protecţia datelor.
3. Facilităţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4. Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii, pentru utilizarea eficientă a unitaţii centrale de prelucrare.
5. Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
Componentele sistemului de operare
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a răspunde rolului de interfaţă hardware utilizatorii, sunt organizare pe două niveluri:
- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de înteruperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor două niveluri, sistemele de operare cuprind în principal două categorii de programe:
- programe de control ţi comandă, cu rolul de coordonare şi control a tuturor funcţiilor sistemelor de operare, cum ar fi: procese de intrare-ieşire, execuţia întreruperilor, comunicaţia hardware-utilizator;
- programe de servicii(prelucrări), care sunt executate sub supravegherea programelor de comandă ţi control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaţie.
Dezvoltări ale sistemelor de operare
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operaţiilor ce urmau să se realizeze se făcea prin intermediul unui limbaj de comandă care permitea interpretarea instrucţiunilor adresate sistemului, precum şi tratarea situaţiilor de eroare. Sistemele de acest tip funcţionau în regim de monoprogramare.
UCP(unitatea centrală de prelucrare) poate executa numai o instrucţiune într-o anumită cuantă de timp ţi nu poate opera decât cu date ce se găsesc în memoria internă; dacă dispozitivele periferice de intrare sunt lente în furnizarea datelor sau programelor către memoria internă, UCP trebuie să aţtepte transferul datelor/programelor în memoria internă de a începe execuţia programului.
Dacă sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizează serial, ceea ce conduce la o ineficientă utilizare a UCP.
Exemple de sisteme de operare:
* BS2000, BS3000
* DOS, PC-DOS, MS-DOS
* Linux, AIX, HP-UX
* Mac OS
* Solaris
* Ubuntu
* UNIX
* Windows-toate editiile de la 1.0 la Windows 7, Vista XP etc.
Funcţiile sistemului de operare
Pentru a îndeplini rolul de interfaţă între hardware ţi utilizatori, un sistem de operare trebuie să fie capabil îndeplinească următoarele funcţii:
1. Oferirea posibilităţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. In acest sens, sistemul de operare trebuie să dispună de:
- un editor de texte
- un translator
- un editor de legături
2. Alocarea resurselor necesare executării programelor, se realizează prin identificarea: programelor ce se execută, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice ţi a cerinţelor privind protecţia datelor.
3. Facilităţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4. Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii, pentru utilizarea eficientă a unitaţii centrale de prelucrare.
5. Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
Componentele sistemului de operare
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a răspunde rolului de interfaţă hardware utilizatorii, sunt organizare pe două niveluri:
- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de înteruperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor două niveluri, sistemele de operare cuprind în principal două categorii de programe:
- programe de control ţi comandă, cu rolul de coordonare şi control a tuturor funcţiilor sistemelor de operare, cum ar fi: procese de intrare-ieşire, execuţia întreruperilor, comunicaţia hardware-utilizator;
- programe de servicii(prelucrări), care sunt executate sub supravegherea programelor de comandă ţi control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaţie.
Dezvoltări ale sistemelor de operare
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operaţiilor ce urmau să se realizeze se făcea prin intermediul unui limbaj de comandă care permitea interpretarea instrucţiunilor adresate sistemului, precum şi tratarea situaţiilor de eroare. Sistemele de acest tip funcţionau în regim de monoprogramare.
UCP(unitatea centrală de prelucrare) poate executa numai o instrucţiune într-o anumită cuantă de timp ţi nu poate opera decât cu date ce se găsesc în memoria internă; dacă dispozitivele periferice de intrare sunt lente în furnizarea datelor sau programelor către memoria internă, UCP trebuie să aţtepte transferul datelor/programelor în memoria internă de a începe execuţia programului.
Dacă sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizează serial, ceea ce conduce la o ineficientă utilizare a UCP.
Arhitectura unui sistem de calcul
Un sistem de calcul sau altfel spus un computer se defineşte prin a fi un aparat electronic de prelucrare automată a datelor,pe baza unui program.
Componentele unui computer se împart in două categorii: componente HARDWARE
componente SOFTWARE
Cele de tip HARDWARE reprezintă de fapt partea fizică şi se referă de fapt la totalitatea elementelor electronice şi mecanice ale sistemului de calcul spre exemplu :circuitele electronice , componente electronice şi alte elemente materiale.
Spre deosebire de cele de tip HARDWARE , componentele SOFTWARE reprezintă totalitatea programelor utilizate de un sistem de calcul.În cadrul acestor programe se află şi programul de baza al unui sistem care reuneşte toate componentele software realizandu-se astfel o interconectare a tuturor componentelor sistemului de calcul transformadu-se intr-o entitate şi asigurand funcţionalitate sistemului.Acest program se numeşte SISTEM DE OPERARE (S.O.)
Din punct de vedere logic componentele HARDWARE se impart în 3 mari categorii:
Unitatea Centrala de Prelucrare (U.C.P.)
Echipamente periferice , conectate la U.C.P.
Magistrale sau altfel spus unităţi de interfaţa şi linii de comunicaţii
Unitatea Centrala de Prelucrare reprezintă componenta care realizează efectiv operaţiile de prelucrare.
Echipamentele periferice sunt componentele care extind şi complesează unitatea centrală şi reprezintă în principal interfata dintre calculator şi cel care untilizează sistemul.Exemplu de astfel de echipamente : tastatura , mouse-ul , imprimanta…etc.
Unitaţile de interfaţă sunt dispozitive ce asigură legatura între diferite echipamente periferice sau între acestea şi unitatea centrală de prelucrare.
Configuraţia oricărui sistem de calcul se înscrie între două limite:
o limită inferioară, numită configuraţia de bază care este definită de un minim necesar de componente pentru ca sistemul sa fie operaţional
o limită superioară determinată prin adăugarea de componente la configuraţia de baza,atît cît admite unitatea centrală de prelucrare.
Un exemplu teoretic de configuraţie de calcul ar fi determinat de urmatoarele componente
1Placă de baza
-aceasta se mai numeşte si placă principală
-placa de baza este componenta hardware ce asigura interconectarea fizică a tuturor celorlalte componente (hardware şi software)ale unui sitem de calcul.
-placa de baza este compusă din mai multe circuite imprimate multistratificat denumite PCB (printed circuit board)
-faptul că orice componenta hardware instalată,începand cu procesorul si terminînd cu tastatura sau imprimanta , foloseşte în funcţionarea a una sau mai multe componente de pe placa de baza precum şi faptul că comunicaţiile între toate componentele existente în calculator sunt asigurate prin intermediul plăcii de bază putem spune că intregul PC este construit în jurul acesteia , facînd din aceasta o piesa extrem de importantă in funcţionalitatea calculatorului.
-asezată pe verticală in carcasele de tip tower si mini-tower
-printre componentele plăcii de bază se numara si :sloturile sau socketurile procesorului
sloturile de memorie
baterie
colectori electirici,etc
2Microprocesorul
-este ceea ce multă lume consideră ca fiind “creierul” calculatorului
-componenta centrală a sistemului care indentifică şi execută instrucţiunile aritmetice si logice din cadrul programelor.
-cip de dimensiuni ceva mai mari care se conectează la placa de bază prin intermediul unui conector specific şi conţine un circuit integrat complex ,care ii permite să preia din sistem,prin memoria internă,informaţii ce sunt instrucţiuni sau date .
-procesorul execută instrucţiunile ce constau in prelucrări logice sau in calcule matematice simple (adunări , inmultiri , atribuiri,etc.) asupra datelor si trasmite rezultatele prin memoria internă către sistem.
-procesorul este cel care incărca sistemul de operare
-puterea unui calculator este dată de capacitatea de prelucrare a procesorului.
3Memoria
-este o componenta hardware care preia,stochează si redă date atît cele folosite în mod curent la rularea unor aplcaţii cît si cele de care vom avea nevoie mai tarziu.
-intr-un calculator intalnim 2 tipuri de memorie : (A)interna
(B)externa
A. Memoria interna
-este cea care stocheaza temporar datele de care au nevoie pe moment aplicatiile si sistemul de operare pentru a rula,dar si informatiile esentiale pentru pornirea sistemului
-o succesiune de memorii:
RAM CMOS ( Complementary Mental Oxid Semiconductor)
-caracteristic acestui tip de memorie este faptul ca isi mentine continutul dupa oprirea sitemului deoarece este alimentata cu ajutorul unei baterii
-memoreaza unii parametrii de sistem cum ar fi : data si ora curenta , configuratia sistemului , configuratia memoriei
ROM ( Read Only Memory)
-este numita si memoria interna a calculatorului deoarece programele care au fost scrise in ea sunt fixate definitive
-ideala pentru pastrarea BIOS-ului
RAM (Random Acces Memory)
-este numita si nepermanenta deoarece continutul ei este pierdut la intreruperea alimentarii electrice.
-informatia poate fi stearsa sau citita
-este practice memoria de lucru a calculatorului
Memoria RAM este memoria la care acesul este permis atat pentru scriere cat si pentru citire.Caracteristicile acestui tip de memorie sunt : timpul de acces , capacitatea de memorare si tipul de memorie.
RAM-ul lucreaza in tandem cu procesorul , avand rolul de a stoca datele si programele care pot fi accesate rapid de catre processor sau de alte dispozitive ale sistemului.
Memoria de tip RAM poate fi de doua feluri : SRAM (Static RAM )(mai rapid)
DRAM (Dynamic RAM)(mai lent)
B. Memoria externa
-este folosita pentru stocare pe o perioada de timp mai mare a datelor .
In functie de suportul pe care se stocheaza datele exista doua tipuri de memorie externa :
nereutilizabila ( ex. : hartia)
reutilizabila
Memoria reutilizabila prin prelucrari automate cu calculatorul poate fi pe support sensibil la campul magnetic , (Hard Disk si Floppy Disk) pe support sensibil la lumina ,ce lucreaza in mod optic cu razele laser ( CD-ROM ; CD-R ; CD-RW ; DVD-ROM ; DVD-RAM)
1. Floppy disk:
-este numita si unitatea de stocare pe disc flexibil
-suport de memorie externa conectata la calculator prin intermediul unei interfete.
-inventarea unitatii de floppy disc este atribuita in general lui Alan Shugart spre sfarsitul anilor `60 pe cand acesta era angajatul firmei IBM
2.Unitatea de stocare pe disc fix :
Intalint si sub denumirea de disc dur , hard discul este un dispozitiv utilizat la stocarea cantitatilor mari de informatii , oferind un acces relative rapid la acesta.Spre deosebire de discurile numite dischete , folosite in unitatile de floppy disc , discurile din unitatile de hard disc nu pot fi indoite , nici incovoiate ,de unde si denumirea de hard disc ( disc dur).
Din punct de vedere fizic , un hard disc este format din unul sau mai multe discuri suprapuse.In present vitezele uzuale intalnite la diferite tipuri de hard discuri sunt de 5.400 rpm ; 7.200 rpm ; 10.000 rpm ; si chiar 14.000 rpm.Cu cat aceasta este mai mare cu atat timpul de latenta este mai mic.Un alt parametru important la un hard disc il reprezinta timpul de cautare a unei piste pe disc,masurat de unii producatori in ms ( milisecunde).
3.Tehnologii optice de stocare :
Ca principiu , inregistrarea optica a informatiei este un proces care foloseste un fascicol laser fie pentru citire fie pentru inregistrarea datelor cu urmatoarea mentiune :
-citirea – un process pasiv care se bazeaza pe interpretarea unor modificari survenite in fascicolul de lumina reflectata de suportul optic
-scrierea – este procesulcare foloseste un fascicol de laser pentru modificarea sau pentru a ajuta la modificarea unui material sensibil la o radiatie luminoasa depus pe suprafata discului
Din punctul de vedere al tipurilor de suport folosit sunt :
Suporturi preinregistrate – informatia este inscrisa de catre producatorul suportului si nu mai poate fi alterara de beneficiar(CD-ROM)
Suporturi care pot fi inscrise o singura data – informatia poate fi inscrisa o data de utilizator urmand a putea fi citita de ori de cate ori este nevoie :WORM ,CCW sau CD-R
Suporturi reinscriptibile – ROD – pot fi scrise de ori de cate ori este necesar (discurile magneto-optice )
Citirea mediilor optice se realizeaza cu ajutorul unei raze laser foarte inguste si precise.
Exista avantaje clare fata de mediile de stocare traditionale in ceea ce priveste densitatea si stabilitatea datelor :informatia poate fi impachetata pe suportul optic intr-un format mult mai dens decat in cazul mediilor magnetice. Totodata durata de viata a datelor e mult mai mare :se estimeaza ca, in cazul discurilor hard sau a benzilor DAT (digital audio tape) , se pastreaza nealterate datele pentru maximum 5 ani.efectul magnetic scade pur si simplu in timp.prin comparative , suportul optic asigura integritatea informatiei pentru intervale de timp mult mai mari , de ordinal zecilor de ani.
Compact Disk-ul a fost introdus de Philis si Sony in 1980 pentru a inlocui inregistrarile LP.CD-ul era un mic disc de plastic cu un invelis metallic reflectorizant , bazat de obicei pe aluminiu.
CD-ROM-ul a aparut ca o extensie a CD-ului in 1984.este un disc de plastic cu diametrul de 4,7” . Diferenta consta in organizarea datelor. Pe CD-ROM informatiile sunt structurate in sectoare , care pot fi citite independent , asa cum se procedeaza si in cazul unui hard disk. Spre deosebire de hard-disk-uri si floppy (la care pistele sunt organizate circular) CD-ROM are o singura pista , o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara. Pe fiecare CD-ROM se pot stoca pana la 640 MB de date sau 74 de minute de muzica.
Pe CD-ROM , informatiile sunt structurate in sectoare care pot fi citite independent , asa cum se procedeaza si in cazul unui disc hard.
Spre deosebire de discurile hard sau floppy (la care pistele sunt organizate circular ) , CD-ROM –ul are o singura pista , o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara . aceasta spirala are aproximativ 5 km lungime si stocheaza pana la 640MB de date prin intermediul a circa 5,5 miliarde de fante (fiecare reprezentand un bit de informatie).
Discul propriu-zis , cu un diametru aproape de 5 inchi , are un support alcatuit din policarbonat.acest support este acoperit cu o pelicula metalica , formata de obicei dintr’un aliaj de aluminiu .pelicula de aluminiu este portiunea discului citita de unitatea CD-ROM pentru accesarea informatiei. Aceasta pelicula (strat) este apoi acoperita cu un material plastic pentru protejarea datelor.
Cand se doreste citirea unei anumite informatii de pe compact disc , se cauta adresa blocului respective intr-un tabel si apoi este pozitionat discul astfel incat , in momentele urmatoare , zona de date cauta sa treaca pe sub raza de laser.
Exista doua principii folosite in citirea discurilor CD-ROM :CLV si CAV
CLV (constant linear velocity) este o metoda care a fost utilizata la proiectarea primei generatii de unitati de citire. Pista cu date trecea pe sub capacul de citire cu o viteza constanta indiferent daca erau accesate portiuni de pe interiorul sau de pe exteriorul discurilor (la o distanta respective mai mare /mai mica fata de ccentrul discului). Acest process este posibil prin schimbarea vitezei de rotatie in functie de pozitia capetelor de citire. Cu cat capetele de citire sunt mai aproape de centrul discului cu atat viteza de rotatie este mai mare , pentru a mentine un flux constant de informatii.
CAV (constant angular velocity) , metoda folosita in majoritatea unitatilor mai noi si mai rapide , implica o viteza de rotatie fixa a discului. Prin urmare viteza de transfer variaza , datele din zona exterioara a discului fiind transferate la o rata mult mai mare. Viteza de rotatie cunoaste o limitare obiectiva . in cazul hard dick-urilor se pot atinge valori superioare deoarece platanele se invart intr-un mediu special si inchis. In cazul unitatilor Cd-ROM vitezele mari duc la aparitia vibratiilor si a zgomotelor suparatoare.
O evolutie in domeniul ratei de transfer o constituie unitatile multi-beam. Acestea utilizeaza pana la 7 raze laser , spre deosebire de unitatile traditionale care folosesc un singur fascicol . aceasta tehnologie Truex/Multibeam dezvoltata de Zen Research atinge standardul 36X la o viteza de rotatie de 6X CLV.
Un alt producator de astfel de unitati este Compaq.
Pe piata se gasesc si unitati CD-R (recordable) si CD-RW (rewriteable). Scrierea CD-R se bazeaza pe faptul ca aceste discuri au un strat sensibil la temperature care isi poate modifica starea o singura data. Suportul CD-R este numit si WORM (write once read many) . o buna solutie pentru crearea CD-urilor o reprezinta unitatile CD-Rw care permit scrierea discurilor de mai multe ori.
Driverele noi care pot ajusta unda laser , pentru a se adapta suportului folosit se numesc Multi Read.
- CD-R (CD –recorder ) – informatia care se inregistreaza pe acest support este stabilita de utilizator. Ceilalti parametric sunt identici cu cei ai CR-ROM-ului.
- ROD (disc optic reinscriptibil )- folosesc tehnologie magneto-optica , inregistrarea magnetica si citirea optica.
Principiul are la baza utilizarea unui substrat care are proprieteati magnetice puternic influentate de temperature. Acest substrat trebuie sa aiba temperature de stabilitate mult peste cea a mediului ambient.
Datele tehnice prezinta perormantele pe care o unitate este capabila sa le realizeze . urmatoarele date tehnice trebuie urmarite la achizitionarea unui CD-ROM :
• Viteza de transfer a datelor - aceasta caratcteristica trebuie sa fie urmarita in primul rand avand in veddere ca ea trebuie sa fie cat mai mare.
• Timpul de acces – reprezinta intarzierea dintre primirea comenzii de citire si citirea primului bit al datelor; exprimat in milisecunde cu valoare tipica de 350 ms.
• Memoria interna (daca exista) –unele unitati CD-ROM sunt livrate cu cipuri de memorie pe placa logica .
Aceste cipuri joaca rolul de buffere (stocarea datelor citite inainte de a fi trimise calculatorului ),; dimensiunea tipica a memoriei este de 64k.
• Interfata – exista doua modele de interfata ( legatura fizica intre unitate si magistrala calculatorului ), una fiind cea pe 8 biti sic ea de a doua de 16 biti ; intefata de 16 biti este cea mai noua si mai des intalnita la ora actuala in sistemele de calcul;
Clasificarea CD-ROM se face luand in considerare viteza de transfer a unui model , fata de viteza de transfer a primului model notata X . Astfel au aparut modele 2X , 4X , 25X, 36X etc.
UNITATI DVD
Unitatile DVD ( Digital Versatile Disk) au fost dezvoltate de cateva mari companii in domeniul mediilor de stocare optice , precum Sony si Philips.
Previziunile pentru viitor sunt optimiste , discurile DVD urmand sa le inlocuiasca pe cele CD-ROM si chiar benzile VHS destinate video-recorderelor . DVD-ul este un disc plat , de dimensiunea unui CD . Datele sunt pastrate in mici impresiuni de pe pista circulara ca si in cazul CD-ului.
Citirea discurilor DVD se realizeaza prin intermediul unei raze laser cu o lungime de unde mai scurta decat in cazul CD-ROM-ului. Sunt posibile astfel , densitati de stocare mai mari. Stratul pe care se pastreaza informatia este de doua ori mai subtire decat in cazul CD-rilor. Exista astfel , posibilitatea scrierii datelor in doua straturi . nivelul exterior, aurit este semitransparent, permitand citirea stratului inferior , argintat. Raza laser are doua intensitati , cea mai puternica fiind folosita pentru citirea celui de’al doilea strat. Exista si proiecte numite HD-ROM dezvoltate de Norsam Technology in care unda de control este formata din ioni de galiu. Se obtine astfel o densitate a datelor foarte mare unda fiind extreme de ingusta .
Exista trei versiuni DVD :
- DVD-ROM
- DVD-R
- DVD-RAM
Unitatile DVD-ROM sunt destinate exclusiv citirii ca si unitatile CD-ROM . acest mediu este util in distributia de SOFTWARE in special a produselor media, filme, enciclopedii etc.
Stratul exterior poate stoca 4,7 GB iar cel interior 3,8Gb
Cea mai evoluata versiune poate pastra 17Gb de date.
DVD-r pot fi scrise o singura data ca si corespondentele CD-lui. Acest disk poate stoca 3,9GB pe fiecare fata.
DVD-RAM pot fi scrise si citite ca un hard disk obisnuit. Aplicatiile cele mai intalnite pentru aceste dispozitive sunt cele multimedia. Astfel , un film poate fi rulat la o calitate impecabila cu mai multe piste audio beneficiind de subtitrare in mai multe limbi.
ADAPTOARE PENTRU RETEA , PLACI DE RETEA:
Facand parte din categoria placilor de extensie placa de retea este echipamentul instalat pe un PC pentru a realize conectarea acestuia la o retea( reteaua nu este altceva decat legatura fizica dintre doua sau mai multe calculatoare coordonate sau nu de un server )
PC-urile si statiile de lucru dintr’o retea locala sunt echipate de obicei cu placi de retea ce realizeaza transmisia datelor folosind tehnologie Ethernet sau TokenRing. Conexiunea realizata prin intermediul unei placi de retea este permanenta spre deosebire de conexiunea oferita de modem care se limiteaza doar la timpul cat linia telefonica este deschisa.
Tehnologia Ethernet este cea mai raspandita in cadrul retelelor locale. Dezvoltata initial de Xerox , tehnologia Ethernet a fost imbunatatita mai departe de Xerox DEC si Intel.
De obicei sistemele sunt echipate cu placi Ethernet sau de tip 10BASE-T ceea ce inseamna ca sunt capabile sa tranforme pana la 10 Mbps . in cazul in care este necesara o viteza de transmisie mai mare , se apeleaza la placi de retea de tip FAST ETHERNET sau 100BASE-T10 capabile de transmisii de date la viteze de 100 Mbps sau la placi de tip Gb Ethernet ce pot transfera 1 Gbps . aceste ultime doua tipuri sunt folosite in general pentru serverele firmelor ce sustin retelele formate din statii de lucru echipate cu placi de retea 10BASE-T .
O placa de retea Tokenring este instalata pe un system conectat intr-o retea in forma de cerc sau de stea. Tehnologia Tokenring permite evitarea coliziunilor ce pot aparea atunci cand doua statii de lucru trimit mesaje in acelasi timp.
Cuplarea unui fir la o placa de retea se face prin intermediul unor conectori speciali. Retelele locale cu conectori de tip BNC sunt cele mai raspandite iar costurile realizarilor lor sunt mai mici decat cele cu conectori de tip UTP , fiind realizate cu un cablu coaxial. Cele mai indicate modele de placi de retea sunt cele care ofera atat concetarea BNC cat si conectarea UTP .
IMPRIMANTA
Reprezinta un dispozitiv atasat unui calculator ce permite tiparirea imaginilor si textelor in calculator pe diferite forme standard de support ( hartie , folie de plastic , film etc) putand fi considerata ca un fel de masina de scris automata . este un echipament periferic de iesire .
Imprimantele se impart dupa modul de imprimare , viteza, dimensiuni , complexitate si cost.
Principalii parametrii de caracterizare ai unei imprimante sunt:
- calitatea imprimarii sau rezolutia = numarul de puncte tiparite pe un inchi (300 , 600 , 720 ,1200 dpi)
- viteza – se masoara fie prin numarul de caractere tiparite pe secunda (cps) fie prin numarul de pagini pe minut (1- 16 ppm)
- modalitatea de alimentare cu harite ( manual , semiautomat ,automat)
- zgomotul care se produce in momentul tiparirii ( zgomotoase si silentioase)
- numarul de fonturi pe care le poate tipari , tipul acestora si compatibilitatea fonturilor pentru imprimanta cu fonturi pentru ecran ;
- limbajul de control al imprimantei = set de comenzi ;
- capacitatea de emulare a imprimantei – capacitatea unei imprimante de a recunoaste limbajul de control al altei imprimante ;
- costul imprimantelor – variaza in functie de performantele acestora ;
- conectivitatea este generata de porturile pe care le folosesc ( seriale sau paralele )
- latimea carului – nuamrul de coloane de caractere imprimabile pe hartie ( 80 -132 coloane )
- cromatica rezultatului imprimarii - imprimante alb-negru si color
IMPRIMANTELE ORIENTATE PE CARACTER memoreaza si tiparesc un character dintr-o data:
1 . imprimante cu impact – caractere metalice plus panglica tusata;
2. imprimante cu ace (matriceale ) – principiul matricii de puncte pentru afisare
3. imprimante chimice – presiune (ardere) hartie tratata termic ;
4. imprimante cu jet de cernala – picaturi microscopice incarcate electric;
IMPRIMANTE ORIENTATE PE LINIE – imprimante de impact la nivel de linie
IMPRIMANTE ORIENTATE PE PAGINA – numite imprimante laser asociaza tehnologia laser cu tehnologia copiatoarelor;
- creare imagine pe tambur prin magnetizare
- atragere toner pe tambur
- fixare toner pe pagina
Dupa principiul de functionare avem:
- imprimante matriceale
- imprimante cu jet de cerneala
- imprimante cu laser
1) IMPRIMANTA MATRICIALA CU 9,18 SAU 24 DE ACE :
Realizeaza imprimarea prin impactul din material pretios actionate de electromagneti peste o banda tusata asupra hartiei;
Se caracterizeaza printr-o viteza de tiparire redusa , rezolutie mica si un zgomot pronuntat;
Avantajul acestor imprimante este pretul foarte redus al consumabilelor.
Un alt avantaj il constituie faptul ca pot imprima mai multe copii ale aceluiasi document intr-o singura trecere folosind un tip special de hartie sensibila la impact.
Se preteaza cel mai bine la tiparirea de text .
2) IMPRIMANTA CU JET DE CERNEALA :
Functioneaza prin pulverizarea fina a unor picaturi de cerneala pe hartia de imprimat prin intermediul unor duze foarte fine. Exista mai multe tehnologii de imprimare cu cerneala , cum ar fi : inkjet , bubblejet , cu sublimare , etc care variaza in functie de modul de impregnare a cernelii pe foaie .
Avantajele oferite de aceste imprimante constau in rezolutia buna ( poate ajunge pana la peste 1200 dpi ) si viteza relative mare de imprimare ( pana la 8 ppm)
Dezavantajul il constituie costul ridicat al consumabilelor .
Imprimantele din aceasta categorie pot tipari monocrom sau color.
Majoritatea imprimantelor color detin 3 culori( C M Y - cyan , magenta si yellow ) cu care se pot obtine prin combinare un numar apreciabil de culori .
Conectarea imprimantelor cu cerneala la calculator se paote face prin intermediul interfetei paralele sau USB , dar in ultimul timp , datorita dezvoltarii majore a retelelor de calculatoare , din ce in ce mai multe firme producatoare ofera support pentru conectarea in retea.
3) IMPRIMANTA LASER :
Dupa cum arata numele , foloseste raxe laser sau mici diode luminiscente care incarca electrostatic un tambur de imprimare , corespunzator caracterului care urmeaza a fi imprimat.
Prin facilitatile oferite , ele sunt dedicate , indeosebi utilizatorilor care au nevoie de performanta si viteza de tiparire . in plus costul consumabilelor raportat la numarul de pagini tiparite este mult mai redus decat la imprimantele cu cerneala.
Procedeul de imprimare consta in folosirea unei raze laser pentru a atrage cerneala( toner) pe un tambur care apoi imprima cerneala pe foaie . aceasta tehnologie asigura o viteza de imprimare care poate varia intre cateva pagini si cateva zeci de pagini pe minut , alaturi de o rezolutie foarte buna.
Dupa performantele oferite in procesul de printare , imprimantele laser se impart in:
- imprimante personale –pana la 8ppm
- office -8-12 ppm
- pentru grupuri de lucru – 12-50 ppm
- departamentale - 50-135 ppm
Ultimele doua tipuri se caracterizeaza prin posibilitatea conectarii si administrarii in retea, pentru a servi grupuri mari de utilizatori . o categorie aparte o constituie imprimantele laser color.
Conectarea imprimantelor la calculator se poate face printr-un port special sau prin porturi de interfata generalae ale acestora. In configuratia PC-urilor intra de obicei o interfata paralela , identificata prin LPT 1 si utilizata de regula de imprimanta si doua interfete seriale , identificate prin fisierele COM 1 , COM 2 .
Componentele unui computer se împart in două categorii: componente HARDWARE
componente SOFTWARE
Cele de tip HARDWARE reprezintă de fapt partea fizică şi se referă de fapt la totalitatea elementelor electronice şi mecanice ale sistemului de calcul spre exemplu :circuitele electronice , componente electronice şi alte elemente materiale.
Spre deosebire de cele de tip HARDWARE , componentele SOFTWARE reprezintă totalitatea programelor utilizate de un sistem de calcul.În cadrul acestor programe se află şi programul de baza al unui sistem care reuneşte toate componentele software realizandu-se astfel o interconectare a tuturor componentelor sistemului de calcul transformadu-se intr-o entitate şi asigurand funcţionalitate sistemului.Acest program se numeşte SISTEM DE OPERARE (S.O.)
Din punct de vedere logic componentele HARDWARE se impart în 3 mari categorii:
Unitatea Centrala de Prelucrare (U.C.P.)
Echipamente periferice , conectate la U.C.P.
Magistrale sau altfel spus unităţi de interfaţa şi linii de comunicaţii
Unitatea Centrala de Prelucrare reprezintă componenta care realizează efectiv operaţiile de prelucrare.
Echipamentele periferice sunt componentele care extind şi complesează unitatea centrală şi reprezintă în principal interfata dintre calculator şi cel care untilizează sistemul.Exemplu de astfel de echipamente : tastatura , mouse-ul , imprimanta…etc.
Unitaţile de interfaţă sunt dispozitive ce asigură legatura între diferite echipamente periferice sau între acestea şi unitatea centrală de prelucrare.
Configuraţia oricărui sistem de calcul se înscrie între două limite:
o limită inferioară, numită configuraţia de bază care este definită de un minim necesar de componente pentru ca sistemul sa fie operaţional
o limită superioară determinată prin adăugarea de componente la configuraţia de baza,atît cît admite unitatea centrală de prelucrare.
Un exemplu teoretic de configuraţie de calcul ar fi determinat de urmatoarele componente
1Placă de baza
-aceasta se mai numeşte si placă principală
-placa de baza este componenta hardware ce asigura interconectarea fizică a tuturor celorlalte componente (hardware şi software)ale unui sitem de calcul.
-placa de baza este compusă din mai multe circuite imprimate multistratificat denumite PCB (printed circuit board)
-faptul că orice componenta hardware instalată,începand cu procesorul si terminînd cu tastatura sau imprimanta , foloseşte în funcţionarea a una sau mai multe componente de pe placa de baza precum şi faptul că comunicaţiile între toate componentele existente în calculator sunt asigurate prin intermediul plăcii de bază putem spune că intregul PC este construit în jurul acesteia , facînd din aceasta o piesa extrem de importantă in funcţionalitatea calculatorului.
-asezată pe verticală in carcasele de tip tower si mini-tower
-printre componentele plăcii de bază se numara si :sloturile sau socketurile procesorului
sloturile de memorie
baterie
colectori electirici,etc
2Microprocesorul
-este ceea ce multă lume consideră ca fiind “creierul” calculatorului
-componenta centrală a sistemului care indentifică şi execută instrucţiunile aritmetice si logice din cadrul programelor.
-cip de dimensiuni ceva mai mari care se conectează la placa de bază prin intermediul unui conector specific şi conţine un circuit integrat complex ,care ii permite să preia din sistem,prin memoria internă,informaţii ce sunt instrucţiuni sau date .
-procesorul execută instrucţiunile ce constau in prelucrări logice sau in calcule matematice simple (adunări , inmultiri , atribuiri,etc.) asupra datelor si trasmite rezultatele prin memoria internă către sistem.
-procesorul este cel care incărca sistemul de operare
-puterea unui calculator este dată de capacitatea de prelucrare a procesorului.
3Memoria
-este o componenta hardware care preia,stochează si redă date atît cele folosite în mod curent la rularea unor aplcaţii cît si cele de care vom avea nevoie mai tarziu.
-intr-un calculator intalnim 2 tipuri de memorie : (A)interna
(B)externa
A. Memoria interna
-este cea care stocheaza temporar datele de care au nevoie pe moment aplicatiile si sistemul de operare pentru a rula,dar si informatiile esentiale pentru pornirea sistemului
-o succesiune de memorii:
RAM CMOS ( Complementary Mental Oxid Semiconductor)
-caracteristic acestui tip de memorie este faptul ca isi mentine continutul dupa oprirea sitemului deoarece este alimentata cu ajutorul unei baterii
-memoreaza unii parametrii de sistem cum ar fi : data si ora curenta , configuratia sistemului , configuratia memoriei
ROM ( Read Only Memory)
-este numita si memoria interna a calculatorului deoarece programele care au fost scrise in ea sunt fixate definitive
-ideala pentru pastrarea BIOS-ului
RAM (Random Acces Memory)
-este numita si nepermanenta deoarece continutul ei este pierdut la intreruperea alimentarii electrice.
-informatia poate fi stearsa sau citita
-este practice memoria de lucru a calculatorului
Memoria RAM este memoria la care acesul este permis atat pentru scriere cat si pentru citire.Caracteristicile acestui tip de memorie sunt : timpul de acces , capacitatea de memorare si tipul de memorie.
RAM-ul lucreaza in tandem cu procesorul , avand rolul de a stoca datele si programele care pot fi accesate rapid de catre processor sau de alte dispozitive ale sistemului.
Memoria de tip RAM poate fi de doua feluri : SRAM (Static RAM )(mai rapid)
DRAM (Dynamic RAM)(mai lent)
B. Memoria externa
-este folosita pentru stocare pe o perioada de timp mai mare a datelor .
In functie de suportul pe care se stocheaza datele exista doua tipuri de memorie externa :
nereutilizabila ( ex. : hartia)
reutilizabila
Memoria reutilizabila prin prelucrari automate cu calculatorul poate fi pe support sensibil la campul magnetic , (Hard Disk si Floppy Disk) pe support sensibil la lumina ,ce lucreaza in mod optic cu razele laser ( CD-ROM ; CD-R ; CD-RW ; DVD-ROM ; DVD-RAM)
1. Floppy disk:
-este numita si unitatea de stocare pe disc flexibil
-suport de memorie externa conectata la calculator prin intermediul unei interfete.
-inventarea unitatii de floppy disc este atribuita in general lui Alan Shugart spre sfarsitul anilor `60 pe cand acesta era angajatul firmei IBM
2.Unitatea de stocare pe disc fix :
Intalint si sub denumirea de disc dur , hard discul este un dispozitiv utilizat la stocarea cantitatilor mari de informatii , oferind un acces relative rapid la acesta.Spre deosebire de discurile numite dischete , folosite in unitatile de floppy disc , discurile din unitatile de hard disc nu pot fi indoite , nici incovoiate ,de unde si denumirea de hard disc ( disc dur).
Din punct de vedere fizic , un hard disc este format din unul sau mai multe discuri suprapuse.In present vitezele uzuale intalnite la diferite tipuri de hard discuri sunt de 5.400 rpm ; 7.200 rpm ; 10.000 rpm ; si chiar 14.000 rpm.Cu cat aceasta este mai mare cu atat timpul de latenta este mai mic.Un alt parametru important la un hard disc il reprezinta timpul de cautare a unei piste pe disc,masurat de unii producatori in ms ( milisecunde).
3.Tehnologii optice de stocare :
Ca principiu , inregistrarea optica a informatiei este un proces care foloseste un fascicol laser fie pentru citire fie pentru inregistrarea datelor cu urmatoarea mentiune :
-citirea – un process pasiv care se bazeaza pe interpretarea unor modificari survenite in fascicolul de lumina reflectata de suportul optic
-scrierea – este procesulcare foloseste un fascicol de laser pentru modificarea sau pentru a ajuta la modificarea unui material sensibil la o radiatie luminoasa depus pe suprafata discului
Din punctul de vedere al tipurilor de suport folosit sunt :
Suporturi preinregistrate – informatia este inscrisa de catre producatorul suportului si nu mai poate fi alterara de beneficiar(CD-ROM)
Suporturi care pot fi inscrise o singura data – informatia poate fi inscrisa o data de utilizator urmand a putea fi citita de ori de cate ori este nevoie :WORM ,CCW sau CD-R
Suporturi reinscriptibile – ROD – pot fi scrise de ori de cate ori este necesar (discurile magneto-optice )
Citirea mediilor optice se realizeaza cu ajutorul unei raze laser foarte inguste si precise.
Exista avantaje clare fata de mediile de stocare traditionale in ceea ce priveste densitatea si stabilitatea datelor :informatia poate fi impachetata pe suportul optic intr-un format mult mai dens decat in cazul mediilor magnetice. Totodata durata de viata a datelor e mult mai mare :se estimeaza ca, in cazul discurilor hard sau a benzilor DAT (digital audio tape) , se pastreaza nealterate datele pentru maximum 5 ani.efectul magnetic scade pur si simplu in timp.prin comparative , suportul optic asigura integritatea informatiei pentru intervale de timp mult mai mari , de ordinal zecilor de ani.
Compact Disk-ul a fost introdus de Philis si Sony in 1980 pentru a inlocui inregistrarile LP.CD-ul era un mic disc de plastic cu un invelis metallic reflectorizant , bazat de obicei pe aluminiu.
CD-ROM-ul a aparut ca o extensie a CD-ului in 1984.este un disc de plastic cu diametrul de 4,7” . Diferenta consta in organizarea datelor. Pe CD-ROM informatiile sunt structurate in sectoare , care pot fi citite independent , asa cum se procedeaza si in cazul unui hard disk. Spre deosebire de hard-disk-uri si floppy (la care pistele sunt organizate circular) CD-ROM are o singura pista , o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara. Pe fiecare CD-ROM se pot stoca pana la 640 MB de date sau 74 de minute de muzica.
Pe CD-ROM , informatiile sunt structurate in sectoare care pot fi citite independent , asa cum se procedeaza si in cazul unui disc hard.
Spre deosebire de discurile hard sau floppy (la care pistele sunt organizate circular ) , CD-ROM –ul are o singura pista , o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara . aceasta spirala are aproximativ 5 km lungime si stocheaza pana la 640MB de date prin intermediul a circa 5,5 miliarde de fante (fiecare reprezentand un bit de informatie).
Discul propriu-zis , cu un diametru aproape de 5 inchi , are un support alcatuit din policarbonat.acest support este acoperit cu o pelicula metalica , formata de obicei dintr’un aliaj de aluminiu .pelicula de aluminiu este portiunea discului citita de unitatea CD-ROM pentru accesarea informatiei. Aceasta pelicula (strat) este apoi acoperita cu un material plastic pentru protejarea datelor.
Cand se doreste citirea unei anumite informatii de pe compact disc , se cauta adresa blocului respective intr-un tabel si apoi este pozitionat discul astfel incat , in momentele urmatoare , zona de date cauta sa treaca pe sub raza de laser.
Exista doua principii folosite in citirea discurilor CD-ROM :CLV si CAV
CLV (constant linear velocity) este o metoda care a fost utilizata la proiectarea primei generatii de unitati de citire. Pista cu date trecea pe sub capacul de citire cu o viteza constanta indiferent daca erau accesate portiuni de pe interiorul sau de pe exteriorul discurilor (la o distanta respective mai mare /mai mica fata de ccentrul discului). Acest process este posibil prin schimbarea vitezei de rotatie in functie de pozitia capetelor de citire. Cu cat capetele de citire sunt mai aproape de centrul discului cu atat viteza de rotatie este mai mare , pentru a mentine un flux constant de informatii.
CAV (constant angular velocity) , metoda folosita in majoritatea unitatilor mai noi si mai rapide , implica o viteza de rotatie fixa a discului. Prin urmare viteza de transfer variaza , datele din zona exterioara a discului fiind transferate la o rata mult mai mare. Viteza de rotatie cunoaste o limitare obiectiva . in cazul hard dick-urilor se pot atinge valori superioare deoarece platanele se invart intr-un mediu special si inchis. In cazul unitatilor Cd-ROM vitezele mari duc la aparitia vibratiilor si a zgomotelor suparatoare.
O evolutie in domeniul ratei de transfer o constituie unitatile multi-beam. Acestea utilizeaza pana la 7 raze laser , spre deosebire de unitatile traditionale care folosesc un singur fascicol . aceasta tehnologie Truex/Multibeam dezvoltata de Zen Research atinge standardul 36X la o viteza de rotatie de 6X CLV.
Un alt producator de astfel de unitati este Compaq.
Pe piata se gasesc si unitati CD-R (recordable) si CD-RW (rewriteable). Scrierea CD-R se bazeaza pe faptul ca aceste discuri au un strat sensibil la temperature care isi poate modifica starea o singura data. Suportul CD-R este numit si WORM (write once read many) . o buna solutie pentru crearea CD-urilor o reprezinta unitatile CD-Rw care permit scrierea discurilor de mai multe ori.
Driverele noi care pot ajusta unda laser , pentru a se adapta suportului folosit se numesc Multi Read.
- CD-R (CD –recorder ) – informatia care se inregistreaza pe acest support este stabilita de utilizator. Ceilalti parametric sunt identici cu cei ai CR-ROM-ului.
- ROD (disc optic reinscriptibil )- folosesc tehnologie magneto-optica , inregistrarea magnetica si citirea optica.
Principiul are la baza utilizarea unui substrat care are proprieteati magnetice puternic influentate de temperature. Acest substrat trebuie sa aiba temperature de stabilitate mult peste cea a mediului ambient.
Datele tehnice prezinta perormantele pe care o unitate este capabila sa le realizeze . urmatoarele date tehnice trebuie urmarite la achizitionarea unui CD-ROM :
• Viteza de transfer a datelor - aceasta caratcteristica trebuie sa fie urmarita in primul rand avand in veddere ca ea trebuie sa fie cat mai mare.
• Timpul de acces – reprezinta intarzierea dintre primirea comenzii de citire si citirea primului bit al datelor; exprimat in milisecunde cu valoare tipica de 350 ms.
• Memoria interna (daca exista) –unele unitati CD-ROM sunt livrate cu cipuri de memorie pe placa logica .
Aceste cipuri joaca rolul de buffere (stocarea datelor citite inainte de a fi trimise calculatorului ),; dimensiunea tipica a memoriei este de 64k.
• Interfata – exista doua modele de interfata ( legatura fizica intre unitate si magistrala calculatorului ), una fiind cea pe 8 biti sic ea de a doua de 16 biti ; intefata de 16 biti este cea mai noua si mai des intalnita la ora actuala in sistemele de calcul;
Clasificarea CD-ROM se face luand in considerare viteza de transfer a unui model , fata de viteza de transfer a primului model notata X . Astfel au aparut modele 2X , 4X , 25X, 36X etc.
UNITATI DVD
Unitatile DVD ( Digital Versatile Disk) au fost dezvoltate de cateva mari companii in domeniul mediilor de stocare optice , precum Sony si Philips.
Previziunile pentru viitor sunt optimiste , discurile DVD urmand sa le inlocuiasca pe cele CD-ROM si chiar benzile VHS destinate video-recorderelor . DVD-ul este un disc plat , de dimensiunea unui CD . Datele sunt pastrate in mici impresiuni de pe pista circulara ca si in cazul CD-ului.
Citirea discurilor DVD se realizeaza prin intermediul unei raze laser cu o lungime de unde mai scurta decat in cazul CD-ROM-ului. Sunt posibile astfel , densitati de stocare mai mari. Stratul pe care se pastreaza informatia este de doua ori mai subtire decat in cazul CD-rilor. Exista astfel , posibilitatea scrierii datelor in doua straturi . nivelul exterior, aurit este semitransparent, permitand citirea stratului inferior , argintat. Raza laser are doua intensitati , cea mai puternica fiind folosita pentru citirea celui de’al doilea strat. Exista si proiecte numite HD-ROM dezvoltate de Norsam Technology in care unda de control este formata din ioni de galiu. Se obtine astfel o densitate a datelor foarte mare unda fiind extreme de ingusta .
Exista trei versiuni DVD :
- DVD-ROM
- DVD-R
- DVD-RAM
Unitatile DVD-ROM sunt destinate exclusiv citirii ca si unitatile CD-ROM . acest mediu este util in distributia de SOFTWARE in special a produselor media, filme, enciclopedii etc.
Stratul exterior poate stoca 4,7 GB iar cel interior 3,8Gb
Cea mai evoluata versiune poate pastra 17Gb de date.
DVD-r pot fi scrise o singura data ca si corespondentele CD-lui. Acest disk poate stoca 3,9GB pe fiecare fata.
DVD-RAM pot fi scrise si citite ca un hard disk obisnuit. Aplicatiile cele mai intalnite pentru aceste dispozitive sunt cele multimedia. Astfel , un film poate fi rulat la o calitate impecabila cu mai multe piste audio beneficiind de subtitrare in mai multe limbi.
ADAPTOARE PENTRU RETEA , PLACI DE RETEA:
Facand parte din categoria placilor de extensie placa de retea este echipamentul instalat pe un PC pentru a realize conectarea acestuia la o retea( reteaua nu este altceva decat legatura fizica dintre doua sau mai multe calculatoare coordonate sau nu de un server )
PC-urile si statiile de lucru dintr’o retea locala sunt echipate de obicei cu placi de retea ce realizeaza transmisia datelor folosind tehnologie Ethernet sau TokenRing. Conexiunea realizata prin intermediul unei placi de retea este permanenta spre deosebire de conexiunea oferita de modem care se limiteaza doar la timpul cat linia telefonica este deschisa.
Tehnologia Ethernet este cea mai raspandita in cadrul retelelor locale. Dezvoltata initial de Xerox , tehnologia Ethernet a fost imbunatatita mai departe de Xerox DEC si Intel.
De obicei sistemele sunt echipate cu placi Ethernet sau de tip 10BASE-T ceea ce inseamna ca sunt capabile sa tranforme pana la 10 Mbps . in cazul in care este necesara o viteza de transmisie mai mare , se apeleaza la placi de retea de tip FAST ETHERNET sau 100BASE-T10 capabile de transmisii de date la viteze de 100 Mbps sau la placi de tip Gb Ethernet ce pot transfera 1 Gbps . aceste ultime doua tipuri sunt folosite in general pentru serverele firmelor ce sustin retelele formate din statii de lucru echipate cu placi de retea 10BASE-T .
O placa de retea Tokenring este instalata pe un system conectat intr-o retea in forma de cerc sau de stea. Tehnologia Tokenring permite evitarea coliziunilor ce pot aparea atunci cand doua statii de lucru trimit mesaje in acelasi timp.
Cuplarea unui fir la o placa de retea se face prin intermediul unor conectori speciali. Retelele locale cu conectori de tip BNC sunt cele mai raspandite iar costurile realizarilor lor sunt mai mici decat cele cu conectori de tip UTP , fiind realizate cu un cablu coaxial. Cele mai indicate modele de placi de retea sunt cele care ofera atat concetarea BNC cat si conectarea UTP .
IMPRIMANTA
Reprezinta un dispozitiv atasat unui calculator ce permite tiparirea imaginilor si textelor in calculator pe diferite forme standard de support ( hartie , folie de plastic , film etc) putand fi considerata ca un fel de masina de scris automata . este un echipament periferic de iesire .
Imprimantele se impart dupa modul de imprimare , viteza, dimensiuni , complexitate si cost.
Principalii parametrii de caracterizare ai unei imprimante sunt:
- calitatea imprimarii sau rezolutia = numarul de puncte tiparite pe un inchi (300 , 600 , 720 ,1200 dpi)
- viteza – se masoara fie prin numarul de caractere tiparite pe secunda (cps) fie prin numarul de pagini pe minut (1- 16 ppm)
- modalitatea de alimentare cu harite ( manual , semiautomat ,automat)
- zgomotul care se produce in momentul tiparirii ( zgomotoase si silentioase)
- numarul de fonturi pe care le poate tipari , tipul acestora si compatibilitatea fonturilor pentru imprimanta cu fonturi pentru ecran ;
- limbajul de control al imprimantei = set de comenzi ;
- capacitatea de emulare a imprimantei – capacitatea unei imprimante de a recunoaste limbajul de control al altei imprimante ;
- costul imprimantelor – variaza in functie de performantele acestora ;
- conectivitatea este generata de porturile pe care le folosesc ( seriale sau paralele )
- latimea carului – nuamrul de coloane de caractere imprimabile pe hartie ( 80 -132 coloane )
- cromatica rezultatului imprimarii - imprimante alb-negru si color
IMPRIMANTELE ORIENTATE PE CARACTER memoreaza si tiparesc un character dintr-o data:
1 . imprimante cu impact – caractere metalice plus panglica tusata;
2. imprimante cu ace (matriceale ) – principiul matricii de puncte pentru afisare
3. imprimante chimice – presiune (ardere) hartie tratata termic ;
4. imprimante cu jet de cernala – picaturi microscopice incarcate electric;
IMPRIMANTE ORIENTATE PE LINIE – imprimante de impact la nivel de linie
IMPRIMANTE ORIENTATE PE PAGINA – numite imprimante laser asociaza tehnologia laser cu tehnologia copiatoarelor;
- creare imagine pe tambur prin magnetizare
- atragere toner pe tambur
- fixare toner pe pagina
Dupa principiul de functionare avem:
- imprimante matriceale
- imprimante cu jet de cerneala
- imprimante cu laser
1) IMPRIMANTA MATRICIALA CU 9,18 SAU 24 DE ACE :
Realizeaza imprimarea prin impactul din material pretios actionate de electromagneti peste o banda tusata asupra hartiei;
Se caracterizeaza printr-o viteza de tiparire redusa , rezolutie mica si un zgomot pronuntat;
Avantajul acestor imprimante este pretul foarte redus al consumabilelor.
Un alt avantaj il constituie faptul ca pot imprima mai multe copii ale aceluiasi document intr-o singura trecere folosind un tip special de hartie sensibila la impact.
Se preteaza cel mai bine la tiparirea de text .
2) IMPRIMANTA CU JET DE CERNEALA :
Functioneaza prin pulverizarea fina a unor picaturi de cerneala pe hartia de imprimat prin intermediul unor duze foarte fine. Exista mai multe tehnologii de imprimare cu cerneala , cum ar fi : inkjet , bubblejet , cu sublimare , etc care variaza in functie de modul de impregnare a cernelii pe foaie .
Avantajele oferite de aceste imprimante constau in rezolutia buna ( poate ajunge pana la peste 1200 dpi ) si viteza relative mare de imprimare ( pana la 8 ppm)
Dezavantajul il constituie costul ridicat al consumabilelor .
Imprimantele din aceasta categorie pot tipari monocrom sau color.
Majoritatea imprimantelor color detin 3 culori( C M Y - cyan , magenta si yellow ) cu care se pot obtine prin combinare un numar apreciabil de culori .
Conectarea imprimantelor cu cerneala la calculator se paote face prin intermediul interfetei paralele sau USB , dar in ultimul timp , datorita dezvoltarii majore a retelelor de calculatoare , din ce in ce mai multe firme producatoare ofera support pentru conectarea in retea.
3) IMPRIMANTA LASER :
Dupa cum arata numele , foloseste raxe laser sau mici diode luminiscente care incarca electrostatic un tambur de imprimare , corespunzator caracterului care urmeaza a fi imprimat.
Prin facilitatile oferite , ele sunt dedicate , indeosebi utilizatorilor care au nevoie de performanta si viteza de tiparire . in plus costul consumabilelor raportat la numarul de pagini tiparite este mult mai redus decat la imprimantele cu cerneala.
Procedeul de imprimare consta in folosirea unei raze laser pentru a atrage cerneala( toner) pe un tambur care apoi imprima cerneala pe foaie . aceasta tehnologie asigura o viteza de imprimare care poate varia intre cateva pagini si cateva zeci de pagini pe minut , alaturi de o rezolutie foarte buna.
Dupa performantele oferite in procesul de printare , imprimantele laser se impart in:
- imprimante personale –pana la 8ppm
- office -8-12 ppm
- pentru grupuri de lucru – 12-50 ppm
- departamentale - 50-135 ppm
Ultimele doua tipuri se caracterizeaza prin posibilitatea conectarii si administrarii in retea, pentru a servi grupuri mari de utilizatori . o categorie aparte o constituie imprimantele laser color.
Conectarea imprimantelor la calculator se poate face printr-un port special sau prin porturi de interfata generalae ale acestora. In configuratia PC-urilor intra de obicei o interfata paralela , identificata prin LPT 1 si utilizata de regula de imprimanta si doua interfete seriale , identificate prin fisierele COM 1 , COM 2 .
Proba D de evaluare a competentelor digitale
Subiectul va contine un numar de aprox. 15-20 de itemi care vizeaza competente din urmatoarele domenii:
1.Concepte de baza privind sistemele de calcul
2.Utilizarea computerului si organizarea fisierelor. Sisteme de operare
3.Procesoare de texte
4.Procesoare de calcul tabelar
5.Prezentari
6.Baze de date
7.Mijloace moderne de comunicare.Reteaua Internet
Timpul alocat este de 90 de minute, cu doar 30 de minute de internet, de care nu va puteti ajuta la subiectele mai grele cum ar fi bazele de date etc.Deci trebuie sa va pregatiti...
1.Concepte de baza privind sistemele de calcul
2.Utilizarea computerului si organizarea fisierelor. Sisteme de operare
3.Procesoare de texte
4.Procesoare de calcul tabelar
5.Prezentari
6.Baze de date
7.Mijloace moderne de comunicare.Reteaua Internet
Timpul alocat este de 90 de minute, cu doar 30 de minute de internet, de care nu va puteti ajuta la subiectele mai grele cum ar fi bazele de date etc.Deci trebuie sa va pregatiti...
